Falsa siguranță

„Avem o noțiune iluzorie că totul poate fi durabil, de la iubirea promisă veșnic până la mobilier și la relațiile de familie sau de prietenie. Or, totul se schimbă și se uzează din zi în zi, orice obiect, orice casă, orice relație, orice sentiment. Lucrurile și relațiile, ca și obiectele, nu sunt durabile decât dacă sunt întreținute (e de ajuns să fii proprietar sau coproprietar al unei case, ca să știi că vigilența si supravegherea trebuie să fie permanente și că lucrările de întreținere trebuie să fie reluate în mod regulat).

Avem tendința să uităm acest lucru și să ne culcăm pe o ureche, într-o falsă siguranță.”

 

Anne Ancelin Schutzenberger

 

Sursa foto

Reclame

În dans…

Unu, doi, trei,

Unu, doi, trei…

Și uite cum ne-am prins în brațe… Pașii mei ating ușor podeaua, parcă zburând la câțiva centimetri deasupra ei. Pașii tăi mă urmăresc atent, să nu piardă vreo zvâcnire, să prindă ritmul, să îndiguiască fuga. Dansăm un dans al căprioarei vânate de lup. Sau poate al tigroaicei care se joacă cu prada ei. Iar ție îți place…

Continuă să citești În dans…

Declarație…

Farului și felinarului sufletului meu…

Rătăcind printre gânduri sinistre ajunsesem să nu mai văd pădurea de copaci și să mă simt mai pierdută ca niciodată. Chinurile regăsirii interioare m-au purtat însă pe cărări nebătătorite ale înțelepciunii…

Luminița de la capătul tunelului,

Continuă să citești Declarație…

Despre dragoste…

„Nefericirea este mult mai usor de exprimat decat fericirea. Amaraciunea ne face constienti de propria noastra existenta, chiar daca aceasta se manifesta sub forma unui monstruos egoism: durerea mea este unica, nervul care tresare este al meu si al nimanui altcuiva.

Continuă să citești Despre dragoste…

Suflet gol, rănit de dor…

Cea mai dureroasă dragoste este, fără-ndoială, cea neîmpărtăşită. Simţi cum îţi arde sufletul de dorinţa de a-i arăta celui iubit cât de mult îl iubeşti! Și poate chiar asta ai făcut din prima clipă când l-ai văzut… Te topești la gândul că, poate, măcar cu o scurtă privire, îți va observa prezența, dorința, așteptarea…

El, rece ca un iceberg colosal,

Continuă să citești Suflet gol, rănit de dor…

Mi s-a întâmplat … să mi te „întâmpli“ !

FB_IMG_1429819805283 – Cum aşa ?

– Încet, natural … de parcă ar fi fost ceva firesc.

– Când ?

– Nici eu nu ştiu când. Nu ai sunat înainte , să-ţi anunţi  venirea şi nici nu ai bătut la uşă … ai intrat pur şi simplu… în gândul meu. M-am speriat, am închis ochii crezând că eşti doar o nălucă

Continuă să citești Mi s-a întâmplat … să mi te „întâmpli“ !

A treia persoană…

Te iubeam atât de mult! Eram doi copii atunci când ne-am cunoscut… Am crescut împreună, am învățat unul cu celălalt ce e iubirea, i-am gustat dulceața, i-am îndurat capriciile. Să te căsătorești din iubire – ce altceva poate fi mai frumos? Dar și mai fragil, totodată…

Continuă să citești A treia persoană…

Dreptul meu

Am lăsat totul să mă schimbe. Orice persoană, ori întâmplare, orice vorbă. Un lucru însă l-am făcut sincer și pe dos decât mi s-a spus: am iubit mereu ca în ultima oră din viață, respingând vocea rațiunii.

Am iubit oamenii, le-am dăruit tot ce am avut mai bun și am susținut că nu am nevoie de nimic în schimb. Mi-am dat seama prea târziu cât de mult greșeam. Dacă nu ceream nimic, atunci de ce mă mai supăram când chiar nu primeam ceva?

Continuă să citești Dreptul meu

Vreau să luăm o pauză!

De câte ori, în relațiile noastre (de fapt mai degrabă la finalul lor), nu am auzit cuvintele astea?! Eu – de multe ori! De prea multe ori!

Cum adică – o pauză?!?

Continuă să citești Vreau să luăm o pauză!

Nici nu știu cum să încep…

… aceste rânduri, introducerea parcă nu se vrea așternută pe hârtie, gandurile mele zburdă spre subiect, spre cuprins direct. Citind jurnalul negru al vieții mele din ultimii ani, am realizat cât de tulburată, cât de frământată eram,

Continuă să citești Nici nu știu cum să încep…