10(0) căi spre fericire!!!

Personaje de Basm

Motto: „Fericirea nu e ceva gata făcut, ea vine din faptele tale”! (Dalai Lama)

Ce cadou mai frumos pot face eu femeilor și mamelor de ziua lor dacă nu cheile care deschid poarta spre fericire? Doresc, totuși, înainte de a vi le împărți, să mulțumesc celor două mame ale mele (una dintre ele știe mai bine ce pacoste am fost la casa omului! ;)), prietenei de laDiplomația sentimentelor .com  și altor două prietene de familie (se știu ele! :*) pentru TOT!!! Vă iubesc enorm, așa că vă dedic din suflet acest articol!

stiinta fericirii

După cum scrie în poza de mai sus și fericirea este o știință. În „100 de căi spre fericire. Un ghid pentru oameni ocupați”, psihologul clinician Timothy J. Sharp (supranumit „Dr. Happy”) face inventarul și ne învață cum să fim fericiți.

Adulții au o capacitate uimitoare de a complica lucrurile și de multe ori ne…

Vezi articol original 359 de cuvinte mai mult

Stima de sine


Stima de sine înseamnā sā dovedesc ca sunt capabil de urmātoarele:

  • Sā spun ce gândesc;
  • Sā fac ce vreau;
  • Sā insist când mā lovesc de vreo dificultate;
  • Sā nu îmi fie rusine sā renunt;
  • Sā nu mā las pācālit(ā) de publicitate sau de modā, care vor deseori sā mā facā sā cred cā nu sunt o persoanā „cum trebuie” dacā nu port cutare marcā de haine sau nu gândesc în cutare mod;
  • Sā râd din toatā inima dacā sunt luat peste picior fārā rāutate;
  • Sā stiu ca pot supravietui esecurilor mele;
  • Sā îndrāznesc sā spun”nu” sau „stop”;
  • Sā îndrāznesc sā spun „nu stiu”;
  • Sā îmi urmez calea, chiar dacā sunt singur(ā);
  • Sā îmi acord dreptul de a fi fericit(ā);
  • Sā suport sa nu mai fiu iubit(ā), chiar daca asta mā face nefericit(ā) pe moment;
  • Sā mā simt împācat(ā) cu mine însumi/însāmi;
  • Sā spun „mi-e teamā” sau „sunt nefericit(ā)” fārā sā mā simt înjosit(ā);
  • Sā îi iubesc pe ceilalti fārā sā îi supraveghez sau sā îi sufoc;
  • Sā fac tot ce pot ca sā reusesc ceea ce vreau sā reusesc, dar fārā sā mā fortez;
  • Sā îmi dau dreptul de a deceptiona sau de a rata;
  • Sā cer ajutor fārā sā mā simt inferior/inferioarā;
  • Sā nu mā desconsider si mici sā îmi fac rāu atunci când nu sunt multumit(ā) de mine;
  • Sā nu mā simt invidios/invidioasā de succesul sau de fericirea celorlalti;
  • Sā pot sā supravietuiesc nefericirilor mele;
  • Sā îmi dau dreptul de a-mi schimba pārerea dupā ce chibzuiesc;
  • Sā dau dovadā de unor fatā de mine însumi/însāmi;
  • Sā spun ce am de spus, chiar dacā am trac;
  • Sā trag învātāminte din greselile mele;
  • Sā mā arāt în coatum de baie chiar daca corpul meu nu e perfect;
  • Sā mā simt în regulā cu rānile din trecutul meu;
  • Sā nu îmi fie teamā de viitor;
  • Sā gāsesc cā sunt un tip/o tipā bine, cu calitātile si defectele sale;
  • Sā simt cā progresez si cā trag învātāminte din viatā;
  • Sā mā accept asa cum sunt astāzi, fārā sā renunt totusi sā mā schimb mâine;
  • Si, în sfârsit, sā ajung sā mā gândesc si la altceva decât la mine…

„Imperfecti, liberi si fericiti. Practici ale stimei de sine” – Cristophe André

​Decalogul BUCURIEI

Bucură-te că ai o familie!

Bucură-te că ești în putere!

Bucură-te că poți simți iubirea!

Bucură-te că ești iubit!

Bucură-te că ești liber!

Bucură-te că poți ajuta!

Bucură-te că știi să faci pe cineva fericit!

Bucură-te că ai șansa să lași ceva în urma ta! 

Bucură-te pentru fiecare nouă zi!

Bucură-te că poți fi TU!

Elenis

În ziua în care m-am iubit cu adevărat…


„În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.

Şi atunci, am putut să mă liniştesc.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă contribuie la dezvoltarea mea personală.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greşeală să forţez o situaţie sau o persoană, cu singurul scop de a obţine ceea ce doresc, ştiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiţi şi că nu este momentul …

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situaţii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, raţiunea mea numea asta egoism.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Iubire de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber şi am renunţat să mai fac planuri mari, am abandonat mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place şi în ritmul meu.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înşelat.

Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viaţă. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.

Şi aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că raţiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte preţios.

şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăieşti cu adevărat.”


Charlie Chaplin


Sursa foto: Pixabay

Diferențe…

image

” Când i s-a cerut lui David, un copil euro-american, să identifice detaliul lipsă dintr-o imagine care înfățişa un chip fără gură, el a răspuns: ‘Gura!’. Dar Ari, copil asiatic emigrat în Israel, a spus că lipsea ‘corpul’. Întrucât în cultura sa arta nu înfățişează un cap drept imagine completă, s-a gândit că absența corpului era mai importantă decât omiterea ‘unui simplu detaliu precum gura’. ” (Anastasi, 1998, apud Papalia, 2010)

Ne place sau nu, ajungem să fim într-atât de influențați de mediul în care trăim, de condiționările sale ce impun „flexibilizările” noastre adaptative, încât să ne fie greu să mai vedem, deseori, „pădurea”, din cauza fixării asupra unor „copaci” mult prea familiari…

Totul ține, până la urmă, de perspectivă… Ideal ar fi să nu pierdem din vedere tocmai necesitatea privitului în jur, cu un curs al privirii de 360 de grade. Aşa doar ne dăm şansa de a ne intersecta perspectivele şi de a ne lărgi orizontul (în sensul cel mai larg al cuvântului 🙂 )

Sursa foto: Pinterest

La mulți ani, femeie!

image

„…Orice femeie ar trebui să știe

Cum să se îndrăgostească fără să se piardă pe ea însăși,

Cum să renunțe la un job,

Să se despartă de un iubit

Și să își confrunte un prieten

Fără să ruineze prietenia.

Când să încerce mai mult…

Și când e timpul să plece…

Continuă să citești La mulți ani, femeie!

Altfel… și totuși EU!

Personaje de Basm

Am fost cinică! Am citit Altfel… și totuși Alice cu detașare ca și cum nimic nu mă atingea. Eram mulțumită că pot citi, că pot înțelege, că mă pot bucura de realitate și de cei dragi. Am privit-o pe Alice Howland ca pe o ghinionistă și am citit trei sferturi din carte cu aceeași pasivitate pe care o manifest când trec pe lângă cerșetorii despre care știu că-și fumează banii obținuți din mila și prostirea muncitorilor onești.

Eram lângă Alice cu mintea, dar nu cu sufletul. Probabil am preluat din starea ei de mie-nu-mi-se-poate-întâmpla-asta după ce a aflat că are un început precoce de Alzheimer. Apoi am simțit-o! Am simțit rușinea! Am realizat prea târziu cât am fost de insensibilă! Deja o pierdusem pe Alice! Deja nu mai era ea însăși, ea – mama, soția, bunica, profesoara și cercetătoarea eminentă de la Harvard dispăruseră! Toate amintirile se ștergeau din mintea…

Vezi articol original 369 de cuvinte mai mult

Cel mai mare bine…

„Cine ți-a făcut cel mai mare rău, vreodată?”

…. Aici, răspunsurile variază: „fostul meu soț/fosta mea soție, care m-a înșelat”, „tatăl meu/mama, care m-a părăsit”, „străinul care m-a umilit și m-a făcut să-mi fie teamă și de umbra mea”, „cel care mi-a oferit, pentru prima data, droguri…”

Exemplele pot continua la nesfârșit, pentru că durerea îmbracă atât de multe forme…

„Eu însumi…”

„Eu însămi…”

La fel, multe forme îmbracă și capacitatea fiecăruia dintre noi de a merge mai departe – avem în noi sămânța vieții, a speranței, gândul cel bun care ne ajută să vedem printre lacrimi, printre nori.

Singur(ă), de prea multe ori, cauți cărarea care să te ajute să te îndepărtezi de marginea unei prăpăstii lărgite în fața inimii tale, pregătite să-ți înghită cu totul visurile, speranțele…

Continuă să citești Cel mai mare bine…

Să poți să o iei de la capăt…

Tindem să ne obișnuim așa de ușor… cu orice! Deseori dintr-o comoditate care ne asigură, printre altele, menținerea într-o zonă de relativ confort, sau în speranța de a fi ca ceilalți, sau din dorința de a evita asumarea unor (noi) riscuri…

Continuă să citești Să poți să o iei de la capăt…