În dans…

Unu, doi, trei,

Unu, doi, trei…

Și uite cum ne-am prins în brațe… Pașii mei ating ușor podeaua, parcă zburând la câțiva centimetri deasupra ei. Pașii tăi mă urmăresc atent, să nu piardă vreo zvâcnire, să prindă ritmul, să îndiguiască fuga. Dansăm un dans al căprioarei vânate de lup. Sau poate al tigroaicei care se joacă cu prada ei. Iar ție îți place…

Continuă să citești În dans…

Anunțuri

Mi s-a întâmplat … să mi te „întâmpli“ !

FB_IMG_1429819805283 – Cum aşa ?

– Încet, natural … de parcă ar fi fost ceva firesc.

– Când ?

– Nici eu nu ştiu când. Nu ai sunat înainte , să-ţi anunţi  venirea şi nici nu ai bătut la uşă … ai intrat pur şi simplu… în gândul meu. M-am speriat, am închis ochii crezând că eşti doar o nălucă

Continuă să citești Mi s-a întâmplat … să mi te „întâmpli“ !

A treia persoană…

Te iubeam atât de mult! Eram doi copii atunci când ne-am cunoscut… Am crescut împreună, am învățat unul cu celălalt ce e iubirea, i-am gustat dulceața, i-am îndurat capriciile. Să te căsătorești din iubire – ce altceva poate fi mai frumos? Dar și mai fragil, totodată…

Continuă să citești A treia persoană…

Vreau să luăm o pauză!

De câte ori, în relațiile noastre (de fapt mai degrabă la finalul lor), nu am auzit cuvintele astea?! Eu – de multe ori! De prea multe ori!

Cum adică – o pauză?!?

Continuă să citești Vreau să luăm o pauză!

M-am îndrăgostit de tine!

Am încercat să trăiesc o altă viață

Departe de tine și de lumea toată;

Dar tot ce am reusit să fac, nu bine,

A fost să mă îndragostesc mai rău de tine!

Melania

Fiindcă de azi nu mai sunt a ta

Am rătăcit așteptându-te, am sperat că mai poți simți zbuciumul din sufletul meu, că mai poți auzi glasul care te strigă în șoaptă, ochii înlăcrimați de dor! Te-am dorit să îmi alini, cu mângâierile tale, setea de tine…

Însă tu ești mult prea departe!

Te simt cum râzi, cum vibrezi, cum trăiești! Fără mine…

Mă întreb dacă am rămas măcar o amintire, dacă uneori îți mai dorești să-mi simți mirosul, dacă mai există măcar un gând, rătăcit în tine, la ce am fost noi doi…

Continuă să citești Fiindcă de azi nu mai sunt a ta

Patru minute de liniște, patru minute de „noi”

Cum ar fi să nu mai spunem nimic, pentru patru minute, și să încercăm doar să ne privim? Să ne uităm unul în ochii celuilalt și să încercăm doar să simțim…

Să ne imaginăm că suntem doi oameni care abia acum se cunosc, care nu s-au mai văzut niciodată. Ce ai căuta în ochii mei? Ai căuta să afli dacă îmi place cum arăți, te-ai întreba dacă am văzut rimelul curgându-ți pe la colțurile ochilor? M-aș întreba ce caut aici, în fața ta, aș încerca o stare de disconfort, cum, deși cu toate hainele pe mine, parcă te-aș simți atingându-mi, cu ochii, pielea…

Continuă să citești Patru minute de liniște, patru minute de „noi”