Vreau o căsuță a mea,
O vilă la munte aș vrea;
O mașină roșie, Corvette,
Cu care să mă plimb încet.
Vreau să fac o călătorie,
În jurul lumii să fie.
Vreau să am o prietenă foarte bună,
Să o văd mai mult de o dată pe lună.
VREAU
Femeia de azi
Să fie oare femeia de azi femeia care știe să fie o lady când o dor picioarele, o înțelegătoare când partenerul se uită la meci, o gospodină desăvârșită care satisface toate capriciile culinare ale copiilor, sau poate fiica pe care nu a avut-o soacra?
Monaliza trebuie să zâmbească mereu
Mi s-a întâmplat … să mi te „întâmpli“ !
– Cum aşa ?
– Încet, natural … de parcă ar fi fost ceva firesc.
– Când ?
– Nici eu nu ştiu când. Nu ai sunat înainte , să-ţi anunţi venirea şi nici nu ai bătut la uşă … ai intrat pur şi simplu… în gândul meu. M-am speriat, am închis ochii crezând că eşti doar o nălucă
Continuă să citești Mi s-a întâmplat … să mi te „întâmpli“ !
Prieteni (I)
Atunci când pui suflet în ceea ce faci, atunci când fiecare cuvânt așternut pe hârtie e o picătură din tine, atunci când îți dai voie să te arăți lumii așa cum ești, sub vălul foarte transparent al unui www…, orice reacție din partea celor cărora le împărtășești preocupările, îngrijorările, visele și speranțele tale devine la fel de importantă ca o îmbrățișare.
Iar de curând am primit o îmbrățișare plină de căldură, de încurajări, din partea lui Marius… Marius, un om deschis, plin de energie și inițiativă, care a ales să își împărtășească bogăția sufletească cu noi, cei care de acum îi citim blogul:
A treia persoană…
Te iubeam atât de mult! Eram doi copii atunci când ne-am cunoscut… Am crescut împreună, am învățat unul cu celălalt ce e iubirea, i-am gustat dulceața, i-am îndurat capriciile. Să te căsătorești din iubire – ce altceva poate fi mai frumos? Dar și mai fragil, totodată…
Dreptul meu
Am lăsat totul să mă schimbe. Orice persoană, ori întâmplare, orice vorbă. Un lucru însă l-am făcut sincer și pe dos decât mi s-a spus: am iubit mereu ca în ultima oră din viață, respingând vocea rațiunii.
Am iubit oamenii, le-am dăruit tot ce am avut mai bun și am susținut că nu am nevoie de nimic în schimb. Mi-am dat seama prea târziu cât de mult greșeam. Dacă nu ceream nimic, atunci de ce mă mai supăram când chiar nu primeam ceva?
Vreau să luăm o pauză!
De câte ori, în relațiile noastre (de fapt mai degrabă la finalul lor), nu am auzit cuvintele astea?! Eu – de multe ori! De prea multe ori!
Cum adică – o pauză?!?
Confesiuni
Mi-e dor de copilul din mine care nu se temea să spună o prostie chiar dacă râdeau toți de el, care răspundea cu cea mai pură sinceritate oricărei întrebări, de parcă normele sociale nu existau, care se bucura de clipa prezentă fără grija zilei de mâine. Mi-e dor de momentele în care nimic nu mă speria și în care priveam totul prin lentilele roz ale iubirii cu care eram înconjurată.
“Mind over matter”
…o expresie care a fost folosită în multe contexte, de la filozofie și doctrine spirituale, la parapsihologie. A apărut prima dată în 1863, în “The Geological Evidence of the Antiquity of Man”, scrisă de Sir Charles Lyell (1797–1875), facându-se referință la evoluția dezvoltării minții umane și animale de-a lungul istoriei.
Astăzi, sub diverse forme, este promovată pe toate rețelele de socializare, în media, la ateliere de dezvoltare personală și pe post-it-uri lipite pe desktopul corporatiștilor (inclusiv pe al meu).
“Mind over matter” este însă mai mult decât un motto la modă, este o realitate pe care eu am descoperit-o
