Cum eşti atunci când nu e nimeni în jurul tău să te observe? Ce-ți spui atunci când nu e nimeni în preajmă să-ți surprindă, în ochi, trăirile?
Ce crezi, de fapt, despre tine şi îndrăzneşti să îți spui doar uneori, în singurătate?
Femeia de azi
Să fie oare femeia de azi femeia care știe să fie o lady când o dor picioarele, o înțelegătoare când partenerul se uită la meci, o gospodină desăvârșită care satisface toate capriciile culinare ale copiilor, sau poate fiica pe care nu a avut-o soacra?
Mi s-a întâmplat … să mi te „întâmpli“ !
– Cum aşa ?
– Încet, natural … de parcă ar fi fost ceva firesc.
– Când ?
– Nici eu nu ştiu când. Nu ai sunat înainte , să-ţi anunţi venirea şi nici nu ai bătut la uşă … ai intrat pur şi simplu… în gândul meu. M-am speriat, am închis ochii crezând că eşti doar o nălucă
Continuă să citești Mi s-a întâmplat … să mi te „întâmpli“ !
Confesiuni
Mi-e dor de copilul din mine care nu se temea să spună o prostie chiar dacă râdeau toți de el, care răspundea cu cea mai pură sinceritate oricărei întrebări, de parcă normele sociale nu existau, care se bucura de clipa prezentă fără grija zilei de mâine. Mi-e dor de momentele în care nimic nu mă speria și în care priveam totul prin lentilele roz ale iubirii cu care eram înconjurată.
“Mind over matter”
…o expresie care a fost folosită în multe contexte, de la filozofie și doctrine spirituale, la parapsihologie. A apărut prima dată în 1863, în “The Geological Evidence of the Antiquity of Man”, scrisă de Sir Charles Lyell (1797–1875), facându-se referință la evoluția dezvoltării minții umane și animale de-a lungul istoriei.
Astăzi, sub diverse forme, este promovată pe toate rețelele de socializare, în media, la ateliere de dezvoltare personală și pe post-it-uri lipite pe desktopul corporatiștilor (inclusiv pe al meu).
“Mind over matter” este însă mai mult decât un motto la modă, este o realitate pe care eu am descoperit-o
Lui
Respir cu greu la auzul vorbelor lui.
Mă doare prea tare, dar nu o să-i spun.
Căutându-mă printre cuvinte
Mă declar vinovată! Vinovată că las totul să mă sensibilizeze. Ar trebui să fiu, vorba cântecului – bad, bold, wiser, tough, hard, stronger, calm – dar nimic nu mă poate face insensibilă.
Mereu emoționată de orice vorbă sau poveste, mereu empatică, am ajuns să mă bucur alături de celelalte și pentru ceilalți mai mult decât pentru mine însămi sau de împlinirile mele. M-am pierdut în gândurile celorlalți și acum îmi este greu să mă regăsesc. Umblu prin mine ca printr-o bibliotecă încercând să aflu ce mă definește, ce îmi place sau îmi displace, cine sunt eu, dar, mai ales, de ce plâng?
M-am îndrăgostit de tine!
Am încercat să trăiesc o altă viață
Departe de tine și de lumea toată;
Dar tot ce am reusit să fac, nu bine,
A fost să mă îndragostesc mai rău de tine!
Melania
Fiindcă de azi nu mai sunt a ta
Am rătăcit așteptându-te, am sperat că mai poți simți zbuciumul din sufletul meu, că mai poți auzi glasul care te strigă în șoaptă, ochii înlăcrimați de dor! Te-am dorit să îmi alini, cu mângâierile tale, setea de tine…
Însă tu ești mult prea departe!
Te simt cum râzi, cum vibrezi, cum trăiești! Fără mine…
Mă întreb dacă am rămas măcar o amintire, dacă uneori îți mai dorești să-mi simți mirosul, dacă mai există măcar un gând, rătăcit în tine, la ce am fost noi doi…
Sunt geloasă!
Sunt geloasă pe cămășile tale, care îți mângâie pielea când eu nu sunt cu tine. Sunt geloasă pe laptop-ul pe care îl ții în brațe. Sunt geloasă și pe telefonul care îți vibrează lângă inimă!
Sunt geloasă pe pisica ce se bucură de răsfăț din partea ta! Am învățat multe de la ea…
Sunt geloasă pe oricine iți fură un zâmbet, sunt geloasă pe tonele de e-mail-uri care îți ocupă timpul, sunt geloasă pe toți cei care așteaptă și primesc răspunsuri din partea ta!
diplomația sentimentelor 