Am trecut și de treizeci de ani…Am trecut de câțiva ani, e drept… 😉 Acum vreo zece, când mă uitam la femeile trecute de treizeci de ani, îmi părea că va mai dura o veșnicie până voi ajunge și eu acolo. Îmi dau seama acum că, deși mi se părea că sunt atât de evidente în comportamentele lor, previzibile în alegeri și atât de plicticoase în preocupări, nu știam nimic!!!
A învăța să-ți recunoști propriile emoții, să ai deprinderea identificării cauzelor apariției lor la un moment dat reprezintă elemente fără de care autocontrolul eficient (cu posibilitatea de anticipare a posibilelor dificultăți în gestionarea impulsurilor pe care particularitățile unei situații le poate determina), abordarea constructivă, echilibrată, a diverselor aspecte ale vieții, cu suișurile și coborâșurile ei, nu sunt posibile.
Nu te supăra, soră! Lasă supărarea deoparte și mobilizează-te spre viitor, caută resursele, în tine, mai ales, pentru a depăși obstacolele, lasă trecutul acolo unde a rămas, dă-i voie să se liniștească, pentru a-ti permite și el, ție, să ai, iar, un somn lin…
N-am avut niciodată o pasiune mai mare decât cititul!
Nu desenam precum colegele mele, nu croșetam și nu găteam ca mama, nu eram niciodată pe terenul de sport visând
Să fie oare femeia de azi femeia care știe să fie o lady când o dor picioarele, o înțelegătoare când partenerul se uită la meci, o gospodină desăvârșită care satisface toate capriciile culinare ale copiilor, sau poate fiica pe care nu a avut-o soacra?
Am lăsat totul să mă schimbe. Orice persoană, ori întâmplare, orice vorbă. Un lucru însă l-am făcut sincer și pe dos decât mi s-a spus: am iubit mereu ca în ultima oră din viață, respingând vocea rațiunii.
Am iubit oamenii, le-am dăruit tot ce am avut mai bun și am susținut că nu am nevoie de nimic în schimb. Mi-am dat seama prea târziu cât de mult greșeam. Dacă nu ceream nimic, atunci de ce mă mai supăram când chiar nu primeam ceva?
Mi-e dor de copilul din mine care nu se temea să spună o prostie chiar dacă râdeau toți de el, care răspundea cu cea mai pură sinceritate oricărei întrebări, de parcă normele sociale nu existau, care se bucura de clipa prezentă fără grija zilei de mâine. Mi-e dor de momentele în care nimic nu mă speria și în care priveam totul prin lentilele roz ale iubirii cu care eram înconjurată.
“Cât despre mine, sunt un optimist."
Marcu Adriana
proză scurtă și căței
about life and much more
Know your limitations then defy them...
"Pentru un român care știe citi cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Caragiale
diplomația sentimentelor 