Prinși în goana asta șoricească, rat race-ul despre care acum ceva ani, vreo cincisprezece cred, doar profii de engleză ne povesteau că ar descrie munca de la ei, ceilalți, din marile orașe cu zgârie-nori, uităm să ne gândim și la nevoile noastre, la plăcerile pe care le aveam cândva, la lucrurile mici care făceau diferența.
Avem un mare proiect de viață, a cărui anvergură uneori ne intimidează, iar ritmul alert în care ne trăim existența ne lasă prea puțin clipe de liniște în care să facem ceva doar de dragul de a face…
diplomația sentimentelor 