Lucruri mici

Prinși în goana asta șoricească, rat race-ul despre care acum ceva ani, vreo cincisprezece cred, doar profii de engleză ne povesteau că ar descrie munca de la ei, ceilalți, din marile orașe cu zgârie-nori, uităm să ne gândim și la nevoile noastre, la plăcerile pe care le aveam cândva, la lucrurile mici care făceau diferența.

Avem un mare proiect de viață, a cărui anvergură uneori ne intimidează, iar ritmul alert în care ne trăim existența ne lasă prea puțin clipe de liniște în care să facem ceva doar de dragul de a face…

Continuă să citești Lucruri mici

Căutându-mă printre cuvinte

Mă declar vinovată! Vinovată că las totul să mă sensibilizeze. Ar trebui să fiu, vorba cântecului – bad, bold, wiser, tough, hard, stronger, calm – dar nimic nu mă poate face insensibilă.

Mereu emoționată de orice vorbă sau poveste, mereu empatică, am ajuns să mă bucur alături de celelalte și pentru ceilalți mai mult decât pentru mine însămi sau de împlinirile mele. M-am pierdut în gândurile celorlalți și acum îmi este greu să mă regăsesc. Umblu prin mine ca printr-o bibliotecă încercând să aflu ce mă definește, ce îmi place sau îmi displace, cine sunt eu, dar, mai ales, de ce plâng?

Continuă să citești Căutându-mă printre cuvinte

Cum să îți ucizi visurile…

Să crezi că e suficient să-ți dorești ceva pentru ca acel ceva să se întâmple,

Să îi lași pe alții să ia decizii în locul tău,

Să crezi că a face ce îți place presupune să nu faci nimic din ceea ce nu îți place,

Să fii într-atât de sigur de ceea ce ai reușit să obții la un moment dat, încât să încetezi să te mai străduiești,

Să te obișnuiești să găsești mereu vinovații în cei din jur atunci când lucrurile nu îți ies cum ți-ar plăcea,

Nimic altceva în afară de visul tău să nu mai conteze…

Continuă să citești Cum să îți ucizi visurile…

M-am îndrăgostit de tine!

Am încercat să trăiesc o altă viață

Departe de tine și de lumea toată;

Dar tot ce am reusit să fac, nu bine,

A fost să mă îndragostesc mai rău de tine!

Melania

Fiindcă de azi nu mai sunt a ta

Am rătăcit așteptându-te, am sperat că mai poți simți zbuciumul din sufletul meu, că mai poți auzi glasul care te strigă în șoaptă, ochii înlăcrimați de dor! Te-am dorit să îmi alini, cu mângâierile tale, setea de tine…

Însă tu ești mult prea departe!

Te simt cum râzi, cum vibrezi, cum trăiești! Fără mine…

Mă întreb dacă am rămas măcar o amintire, dacă uneori îți mai dorești să-mi simți mirosul, dacă mai există măcar un gând, rătăcit în tine, la ce am fost noi doi…

Continuă să citești Fiindcă de azi nu mai sunt a ta

Patru minute de liniște, patru minute de „noi”

Cum ar fi să nu mai spunem nimic, pentru patru minute, și să încercăm doar să ne privim? Să ne uităm unul în ochii celuilalt și să încercăm doar să simțim…

Să ne imaginăm că suntem doi oameni care abia acum se cunosc, care nu s-au mai văzut niciodată. Ce ai căuta în ochii mei? Ai căuta să afli dacă îmi place cum arăți, te-ai întreba dacă am văzut rimelul curgându-ți pe la colțurile ochilor? M-aș întreba ce caut aici, în fața ta, aș încerca o stare de disconfort, cum, deși cu toate hainele pe mine, parcă te-aș simți atingându-mi, cu ochii, pielea…

Continuă să citești Patru minute de liniște, patru minute de „noi”

„Cum să ai un bărbat puternic” :)

Când lucrurile nu merg prea bine, sau mi se pare mie că nu merg atât de grozav pe cât mi-aș dori și cred că aș merita, tind să mă consolez cu gândul că nu sunt singură, că am lângă mine un bărbat puternic, capabil să mă scoată din orice belea…

Cu aroganța-mi specifică, adaug: „Și este atât de puternic pentru că și eu l-am sprijinit în a deveni așa!”

Lucrurile merită a fi nuanțate…
A fost nevoie de ani să realizez și cum am reușit, amândoi, să ne facem unul pe altul mai puternici…

Continuă să citești „Cum să ai un bărbat puternic” 🙂