Am trecut și de treizeci de ani…Am trecut de câțiva ani, e drept… 😉 Acum vreo zece, când mă uitam la femeile trecute de treizeci de ani, îmi părea că va mai dura o veșnicie până voi ajunge și eu acolo. Îmi dau seama acum că, deși mi se părea că sunt atât de evidente în comportamentele lor, previzibile în alegeri și atât de plicticoase în preocupări, nu știam nimic!!!
Poți încerca să escaladezi oricâte vârfuri, poți alege cele mai aprige bătălii, poți să te arunci în necunoscutul oricăror teritorii, poți să cauți cele mai crunte confruntări în jungla urbană, atâta timp cât alegerile tale sunt determinate exclusiv de reacția pe care o aștepți din partea altora, de încercarea ta de a impresiona, de a smulge un zâmbet, un cuvânt, o atingere din partea celuilalt, nu te vei regăsi!
Nu te vei simți mai bun, mai aprig, mai curajos fără aprobarea celuilalt, dupa care tânjești…
Iar absența reacției așteptate, dorite, nu va face decât să-ți adâncească amărăciunea, să-ți piardă urmele în pustiul continuei căutări!
Hai, mai bine, să nu ieșim deloc din propria grădină, pentru o seară! Să ne așezăm pe iarbă și să mirosim vântul! Să nu mai căutăm privirea acompaniatoare a altuia nici măcar dintr-o fotografie! Să ne lăsăm capul odihnit pe perna mătăsoasă a ierbii și să ne îngânăm cu frunzele…
Scoate-ți pantofii umblați pe drumuri străine și atinge, cu vârfurile degetelor, roua propriilor dimineți! Iar, apoi, lasă-ți cărările să-ți aștearnă pașii, caută să-ți luminezi singur calea, cu felinarul propriei experiențe, nu te mai lăsa ghidat de frânturile de lumină pe care le cauți pe sub ușile închise ale altora…
Dă-ți, ție însuți, binecuvântarea!
Da, viata ne poate invata, cu duritate, de multe ori, ca nu suntem nemuritori. Pana la a deveni noi insine parinti, trecem de la groaznica teama de abandon, de la anxietatea de separare din copilarie, la sentimentele ambivalente ale adolescentului care isi striga independenta deseori prin indepartare. Odata ce devenim parinti, parca ni se strange sufletul la gandul ca fragilitatea fiintei umane, in fata „intemperiilor” lumii, ar putea sa ne impiedice sa stam alaturi copiilor nostri cand acestia vor avea mai multa nevoie de noi…
Ca e vorba despre copilul vecinilor de la patru, cu care ai copilarit de cand te incaltai cu caciula, ca sunt cei cu care te intalneai in vacanta de vara, la bunici, colegul de banca din scoala, alaturi de care ai trait prima data emotia biletelor strecurate pe sub banca, ai avut prieteni de cand te stii … De unii poate ai uitat, cu altii ai pastrat legatura, altii
A învăța să-ți recunoști propriile emoții, să ai deprinderea identificării cauzelor apariției lor la un moment dat reprezintă elemente fără de care autocontrolul eficient (cu posibilitatea de anticipare a posibilelor dificultăți în gestionarea impulsurilor pe care particularitățile unei situații le poate determina), abordarea constructivă, echilibrată, a diverselor aspecte ale vieții, cu suișurile și coborâșurile ei, nu sunt posibile.
Farului și felinarului sufletului meu…
Rătăcind printre gânduri sinistre ajunsesem să nu mai văd pădurea de copaci și să mă simt mai pierdută ca niciodată. Chinurile regăsirii interioare m-au purtat însă pe cărări nebătătorite ale înțelepciunii…
Luminița de la capătul tunelului,
Visând, intrăm în acea lume fantastică , minunată, unde totul e posibil şi unde cele mai intense dorinţe, dar şi cele mai aprigi frici prind viaţă, devenind REALITATE , realitatea noastră timp de…un vis, de…o noapte, sau …
Dacă fac așa… oare e bine? Dar dacă aleg asta, oare e în regulă? Ce va zice… mama (tata, iubitul meu, șeful, vecina, lumea), dacă…? Dar dacă…? Nu vreau să greșesc! Vreau să fiu sigur că asta e alegerea corectă! Mi-ar părea rău să văd că m-am păcălit singur, nefiind în stare să văd ce variantă ar fi mai bună pentru mine!
Alegerile simple sunt acele alegeri în care beneficiile unei variate sunt evidente, în defavoarea alteia sau altora. Alegerile dificile apar, însă, în acele situații în care toate variantele au beneficii care ne atrag, deseori într-o măsură similară…
Să rămân în relație, să îi iert infidelitatea? Să îi mai dau o șansă, sau să îl părăsesc?
Să o cer în căsătorie și să renunț la independența mea, sau să îi spun că nu doresc să formalizăm relația noastră și ea să mă părăsească, așa cum mi-a spus?
Ai facut, mereu, tot ce a tinut de tine pentru a le da celor din jur cat mai multe dovezi ale bunei tale credinte. Ti-ai pus sufletul pe tava, asteptand doar
Nu te supăra, soră! Lasă supărarea deoparte și mobilizează-te spre viitor, caută resursele, în tine, mai ales, pentru a depăși obstacolele, lasă trecutul acolo unde a rămas, dă-i voie să se liniștească, pentru a-ti permite și el, ție, să ai, iar, un somn lin…
“Cât despre mine, sunt un optimist."
Marcu Adriana
proză scurtă și căței
about life and much more
Know your limitations then defy them...
"Pentru un român care știe citi cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Caragiale
diplomația sentimentelor 