Falsa siguranță

„Avem o noțiune iluzorie că totul poate fi durabil, de la iubirea promisă veșnic până la mobilier și la relațiile de familie sau de prietenie. Or, totul se schimbă și se uzează din zi în zi, orice obiect, orice casă, orice relație, orice sentiment. Lucrurile și relațiile, ca și obiectele, nu sunt durabile decât dacă sunt întreținute (e de ajuns să fii proprietar sau coproprietar al unei case, ca să știi că vigilența si supravegherea trebuie să fie permanente și că lucrările de întreținere trebuie să fie reluate în mod regulat).

Avem tendința să uităm acest lucru și să ne culcăm pe o ureche, într-o falsă siguranță.”

 

Anne Ancelin Schutzenberger

 

Sursa foto

În dans…

Unu, doi, trei,

Unu, doi, trei…

Și uite cum ne-am prins în brațe… Pașii mei ating ușor podeaua, parcă zburând la câțiva centimetri deasupra ei. Pașii tăi mă urmăresc atent, să nu piardă vreo zvâcnire, să prindă ritmul, să îndiguiască fuga. Dansăm un dans al căprioarei vânate de lup. Sau poate al tigroaicei care se joacă cu prada ei. Iar ție îți place…

Continuă să citești În dans…

Da, am plâns…

image

Am plâns când m-am rupt de tine! Am plâns cât nu credeam vreodată că aș fi putut să plâng… Zidurile ființei mele au fost zguduite de cutremurul din sufletul meu!
Nu am putut să cred că, dintr-o dată, totul a ajuns la sfârșit! Nici nu plecasei, și deja mă gândeam cu disperare cum alta îți va mângâia părul, îți va cere îmbrățișarea, se va cuibări la pieptul tău și îți va săruta buzele… Iar despre mine… cum te voi căuta în altul știind, de la început, că nu te voi regăsi niciodată!
Au fost câteva ore groaznice! Ore în care plângeam amintindu-mi de câte ori mi-ai spus că niciodata nu mi-am lasat orgoliul deoparte, că va veni timpul ca eu să fiu cea care te caută și te roagă să revii… Ore în care lupta cu mine însămi m-a doborat într-un râu de lacrimi.
Mă întreb cum ar fi fost dacă nu ai fi revenit… Mă întreb cum ar fi fost dacă nu te-aș fi chemat… Dacă și noi ne-am fi reîntâlnit abia peste ani, mulți ani…
Oare ce gust ar fi avut lacrimile mele atunci?

https://m.youtube.com/watch?v=CAID_2iKO5Y

A treia persoană…

Te iubeam atât de mult! Eram doi copii atunci când ne-am cunoscut… Am crescut împreună, am învățat unul cu celălalt ce e iubirea, i-am gustat dulceața, i-am îndurat capriciile. Să te căsătorești din iubire – ce altceva poate fi mai frumos? Dar și mai fragil, totodată…

Continuă să citești A treia persoană…

M-am îndrăgostit de tine!

Am încercat să trăiesc o altă viață

Departe de tine și de lumea toată;

Dar tot ce am reusit să fac, nu bine,

A fost să mă îndragostesc mai rău de tine!

Melania

Fiindcă de azi nu mai sunt a ta

Am rătăcit așteptându-te, am sperat că mai poți simți zbuciumul din sufletul meu, că mai poți auzi glasul care te strigă în șoaptă, ochii înlăcrimați de dor! Te-am dorit să îmi alini, cu mângâierile tale, setea de tine…

Însă tu ești mult prea departe!

Te simt cum râzi, cum vibrezi, cum trăiești! Fără mine…

Mă întreb dacă am rămas măcar o amintire, dacă uneori îți mai dorești să-mi simți mirosul, dacă mai există măcar un gând, rătăcit în tine, la ce am fost noi doi…

Continuă să citești Fiindcă de azi nu mai sunt a ta

Sunt geloasă!

Sunt geloasă pe cămășile tale, care îți mângâie pielea când eu nu sunt cu tine. Sunt geloasă pe laptop-ul pe care îl ții în brațe. Sunt geloasă și pe telefonul care îți vibrează lângă inimă!

Sunt geloasă pe pisica ce se bucură de răsfăț din partea ta! Am învățat multe de la ea…

Sunt geloasă pe oricine iți fură un zâmbet, sunt geloasă pe tonele de e-mail-uri care îți ocupă timpul, sunt geloasă pe toți cei care așteaptă și primesc răspunsuri din partea ta!

Continuă să citești Sunt geloasă!

Puterea unei femei

De copilă, pusă în fața lumii celei mari, mi-am dorit să fiu o femeie puternică, independentă. Dezamăgirile, care nici pe mine nu m-au ocolit, m-au făcut să îmi doresc să pot muta munţii din loc, singură.

Mi-am impus să nu mai simt, ca să nu mai sufăr…

Și, cumva, chiar am reușit! Am reuşit să „intru” în costumul unui robot: programat, calculat, rece şi gol… Un trup cu viaţă, dar care a uitat să trăiască.

Şi abia când din oglindă nu mă mai căuta niciun zâmbet, abia atunci am realizat că mi-a lipsit răspunsul la prima întrebare pe care mi-aș fi dorit să o înțeleg cândva:

Cum este, de fapt, o femeie PUTERNICĂ?

Continuă să citești Puterea unei femei