Diferențe…

image

” Când i s-a cerut lui David, un copil euro-american, să identifice detaliul lipsă dintr-o imagine care înfățişa un chip fără gură, el a răspuns: ‘Gura!’. Dar Ari, copil asiatic emigrat în Israel, a spus că lipsea ‘corpul’. Întrucât în cultura sa arta nu înfățişează un cap drept imagine completă, s-a gândit că absența corpului era mai importantă decât omiterea ‘unui simplu detaliu precum gura’. ” (Anastasi, 1998, apud Papalia, 2010)

Ne place sau nu, ajungem să fim într-atât de influențați de mediul în care trăim, de condiționările sale ce impun „flexibilizările” noastre adaptative, încât să ne fie greu să mai vedem, deseori, „pădurea”, din cauza fixării asupra unor „copaci” mult prea familiari…

Totul ține, până la urmă, de perspectivă… Ideal ar fi să nu pierdem din vedere tocmai necesitatea privitului în jur, cu un curs al privirii de 360 de grade. Aşa doar ne dăm şansa de a ne intersecta perspectivele şi de a ne lărgi orizontul (în sensul cel mai larg al cuvântului 🙂 )

Sursa foto: Pinterest

Anunțuri

La mulți ani, femeie!

image

„…Orice femeie ar trebui să știe

Cum să se îndrăgostească fără să se piardă pe ea însăși,

Cum să renunțe la un job,

Să se despartă de un iubit

Și să își confrunte un prieten

Fără să ruineze prietenia.

Când să încerce mai mult…

Și când e timpul să plece…

Continuă să citești La mulți ani, femeie!

Altfel… și totuși EU!

Personaje de Basm

Am fost cinică! Am citit Altfel… și totuși Alice cu detașare ca și cum nimic nu mă atingea. Eram mulțumită că pot citi, că pot înțelege, că mă pot bucura de realitate și de cei dragi. Am privit-o pe Alice Howland ca pe o ghinionistă și am citit trei sferturi din carte cu aceeași pasivitate pe care o manifest când trec pe lângă cerșetorii despre care știu că-și fumează banii obținuți din mila și prostirea muncitorilor onești.

Eram lângă Alice cu mintea, dar nu cu sufletul. Probabil am preluat din starea ei de mie-nu-mi-se-poate-întâmpla-asta după ce a aflat că are un început precoce de Alzheimer. Apoi am simțit-o! Am simțit rușinea! Am realizat prea târziu cât am fost de insensibilă! Deja o pierdusem pe Alice! Deja nu mai era ea însăși, ea – mama, soția, bunica, profesoara și cercetătoarea eminentă de la Harvard dispăruseră! Toate amintirile se ștergeau din mintea…

Vezi articol original 369 de cuvinte mai mult