Îți aminteşti?

image

Îți aminteşti de iepuraşul din manualul de Citire, dintr-una din clasele primare, căruia îi era frică de umbra lui?
Dar de Gheorghiță, cel căruia tatăl său, fierarul, îi arunca galbenii nemunciți în foc?
Sau poate de usa aceea cu urmele cuielor

Continuă să citești Îți aminteşti?

Anunțuri

Bucuria de a fi

„Dincolo de dorința de a fi, exprimată prin posibilități personale și niveluri de aspirație, dincolo de dorința de “a avea”, care ține de trebuință și de simț critic, mai rămâne încă ceva. Este fondul conștiinței noastre, exprimată în limbajul comun prin întrebarea cum ne simțim. Este starea fără dorințe, fără disconfort. Este o reflectare a spiritului în sine sau ceea ce sesizăm când spiritul se întoarce asupra lui însuși prin fenomenul de introspecție.

Putem considera această stare ca fiind linia de zero, punctul de plecare al vieții noastre psihice. În mod normal această stare exprimată prin sentimentul de ”a fi” trebuie să se situeze ușor deasupra liniei zero, spre o motivare afectivă pozitivă. Este starea corespunzătoare sentimentului caracterizat prin ” bucuria de a fi”. Vrem sau nu vrem să admitem, în stadiul actual de cunoaștere trebuie să spunem că psihicul este în sine, ca și corpul, o sferă, un camp energetic. Există ca urmare un nivel energetic foarte bine delimitat, propice stării noastre de sănătate. Acest nivel este cel care corespunde motivării noastre afective, sentimentului caracterizat prin bucuria de a fi. Psihicul, creierul, toate celulele noastre au nevoie, pentru a-și menține un echilibru fiziologic și pentru a avea, o funcționalitate optimă de reflectare în plan biochimic a motivării noastre afective, de bucuria de a fi. Acest nivel psihologic cu corelate energetice, informaționale, biochimice și neurofiziologice reflectate până la ultima celulă din noi corespunde armoniei noastre interne și externe. Nu poate exista sănătate, dezvoltare și funcționare optimă fără să existe o armonie funcțională între coștientul și inconștientul nostru, între funcțiile noastre interne, între noi și semeni, între noi și Cosmos. Toate aceste verigi sunt strâns legate și interdependente.

Continuă să citești Bucuria de a fi

Despre gânduri… și emoții

Ai vrea să nu trebuiască nicicând să rămâi singur cu gândurile tale. Parcă te vezi, din nou, forțat să te strecori în cel mai întunecat colț al camerei tale, ghemuit, cu mâinile – scut de apărare deasupra capului, în lupta cu demonii care-ți bântuie mintea…

Nici nu mai știi când a început… Nu mai știi de ce… Știi doar că, de o eternitate, gândurile tale sunt primii tăi dușmani – și cei mai aprigi! În tăcerea asurzitoare a singurătății te simți aruncat în mijlocul haitei de lupi care-ți freamătă în minte. Acele fiare nemiloase care, seară de seară, te înșfacă și te devorează, pentru ca în noaptea următoare să o ia de la capăt… O continuă tortură demnă de un Atlas nesăbuit… care însă nu mai știe care i-a fost, cândva, vina…

Iar ziua… oh, ziua ești prizonierul privirilor nemiloase ale celorlalți, ostatic al criticii subînțelese a vorbelor lor, te simți când tolerat și compătimit pentru o boală misterioasă de care toată lumea se ferește, când judecat și țintuit de gesturile acuzatoare ascunse în oricare strângere de mână…

Gândurile… analizăm, comparăm, sintetizăm faptele de zi cu zi, facem judecăți de valoare, construim raționamente. Dar ce ne facem cînd acele raționamente nu (mai) sunt logice? Ce ne facem când, fără să vrem, devenim cel mai mare dușman al nostru, prin propriile gânduri?

Continuă să citești Despre gânduri… și emoții

În dans…

Unu, doi, trei,

Unu, doi, trei…

Și uite cum ne-am prins în brațe… Pașii mei ating ușor podeaua, parcă zburând la câțiva centimetri deasupra ei. Pașii tăi mă urmăresc atent, să nu piardă vreo zvâcnire, să prindă ritmul, să îndiguiască fuga. Dansăm un dans al căprioarei vânate de lup. Sau poate al tigroaicei care se joacă cu prada ei. Iar ție îți place…

Continuă să citești În dans…

Într-o zi te placi și într-alta nu

Într-o zi îți pare că aproape orice stă în puterile tale, iar alteori parcă nu îți vine să începi nimic nou, de teama că nu te vei descurca….

Continuă să citești Într-o zi te placi și într-alta nu

Despre autocontrol…

image

Nici nu te-ai trezit bine de dimineață şi lumea întreagă parcă a început să pună în aplicare un plan malefic pregătit împotriva ta: vecina de la etaj te-a trezit într-un țocănit de tocuri ce în alt moment ți-ar fi evocat hipodromul, copilul vecinilor de lângă are cea mai cruntă criză de tantrum posibilă, instalația electrică a hotărât, în numele tău, că sucul rece de portocale, cafeaua şi ştirile îți fac rău, bateria laptop-ului s-a descărcat, cu premeditare, azi-noapte…
Telefonul, doar, mai merge, parcă doar ca să

Continuă să citești Despre autocontrol…

„Demonul amiezii”

„Depresia este punctul nevralgic al iubirii. Pentru a fi făpturi care iubesc, trebuie să fim făpturi care pot cădea pradă disperării din cauza unei pierderi, iar depresia este mecanismul acestei disperări.

Continuă să citești „Demonul amiezii”