– Cum aşa ?
– Încet, natural … de parcă ar fi fost ceva firesc.
– Când ?
– Nici eu nu ştiu când. Nu ai sunat înainte , să-ţi anunţi venirea şi nici nu ai bătut la uşă … ai intrat pur şi simplu… în gândul meu. M-am speriat, am închis ochii crezând că eşti doar o nălucă
Continuă să citești Mi s-a întâmplat … să mi te „întâmpli“ !
Respir cu greu la auzul vorbelor lui.
Mă doare prea tare, dar nu o să-i spun.
Când nu vorbim ar trebui să gândim… așa se spune, cel puțin. Ar fi preferabil, pentru că nu se întâmpla nicio tragedie nici dacă nu ne gândim neaparat la ceva, ci doar ne lăsăm pradă senzațiilor… Iar apoi să ne reîntâlnim cu gândurile noastre mai liniștiți, încântați, poate, de intensitatea trăirilor avute, re-aduși cu picioarele pe pământ tocmai de realitatea emoțiilor pe care începem să le conștientizăm.
“Cât despre mine, sunt un optimist."
Marcu Adriana
proză scurtă și căței
about life and much more
Know your limitations then defy them...
"Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Caragiale
diplomația sentimentelor 