– Cum aşa ?
– Încet, natural … de parcă ar fi fost ceva firesc.
– Când ?
– Nici eu nu ştiu când. Nu ai sunat înainte , să-ţi anunţi venirea şi nici nu ai bătut la uşă … ai intrat pur şi simplu… în gândul meu. M-am speriat, am închis ochii crezând că eşti doar o nălucă
Continuă să citești Mi s-a întâmplat … să mi te „întâmpli“ !
Respir cu greu la auzul vorbelor lui.
Mă doare prea tare, dar nu o să-i spun.
Când nu vorbim ar trebui să gândim… așa se spune, cel puțin. Ar fi preferabil, pentru că nu se întâmpla nicio tragedie nici dacă nu ne gândim neaparat la ceva, ci doar ne lăsăm pradă senzațiilor… Iar apoi să ne reîntâlnim cu gândurile noastre mai liniștiți, încântați, poate, de intensitatea trăirilor avute, re-aduși cu picioarele pe pământ tocmai de realitatea emoțiilor pe care începem să le conștientizăm.
“Cât despre mine, sunt un optimist."
iulie in doi
proză scurtă și căței
about life and much more
Know your limitations then defy them...
Am avut revelaţia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu niciun adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esenţă, sediul lui nu e nici în ştiinţă, nici în filozofie, nici în artă.– Petre Țuțea
diplomația sentimentelor 