Cea mai dureroasă dragoste este, fără-ndoială, cea neîmpărtăşită. Simţi cum îţi arde sufletul de dorinţa de a-i arăta celui iubit cât de mult îl iubeşti! Și poate chiar asta ai făcut din prima clipă când l-ai văzut… Te topești la gândul că, poate, măcar cu o scurtă privire, îți va observa prezența, dorința, așteptarea…

El, rece ca un iceberg colosal, îţi respinge razele de căldură sufletească şi se topeşte prea puţin sub atingerea ta. E cu desăvârşire imposibil de înduplecat un suflet incompatibil, care nu are ochi pentru tine, care nu simte la fel.

Seci precum un lac prea puţin adânc, iar prin crăpăturile formate laşi să-ţi pătrundă în suflet durere şi gânduri negre. Nu-ţi mai găseşti rostul şi locul, crezi că totul s-a terminat, că soarele parcă încălzește un corp inert, suspendat în așteptare…

Ajungi să crezi că doar îndepărtarea, de el și, odată cu el, chiar de tine însăți, este cea mai bună cale pentru a nu mai umbri o floare… Acea floare care poate creşte şi fără seva ta de iubire. În loc să iei o umbrelă să te pui la adăpost de furtuna din inima ta, pentru binele ce va veni, sorbi din cupa otrăvită a dezamăgirii şi te laşi în bătaia vântului.

Speri, cu disperare, poate chiar înainte de a te îndepărta, că el va veni spre tine, râzând și ștergând, cu atingerea lui caldă, orice urmă de lacrimă…

Nu mai aspiri la nimic, dar ai mai vrea, la fel de mult, uimindu-te pe tine cât de bine te-ai împrietenit cu extremele, să simţi, măcar o dată, că eşti iubit. Cu ultimele forţe te înalţi şi te agăţi de firul de speranţă care ţi-a stat ca un ghimpe-n coastă şi, în loc să-l tai, îl coşi mai bine, ca să-ţi dea putere să îndrăznești să iubeşti din nou!

Deschizi ochii şi lângă tine afli pe cel ce te-a iubit tot timpul, dar care, în lipsa unei priviri, a unei atingeri din partea ta, a simțit, la fel de dureros, tot ceea ce simţeai şi tu…

Deschide ochii ! Uită-te în jur ! Deseori, doar cu un colț de privire, poți aduce atâta fericire în sufletul celui care tânjește dupa apropierea de tine… De cele mai multe ori, în căutarea nebună a dragostei în lumea cea mare, uitam să ne aruncăm ochii chiar în grădina cu flori din fața casei noastre, casa în care ne-am încălzit sufletul de atât de mult timp!

                                                                       „Alexandra”