Da, am plâns…

image

Am plâns când m-am rupt de tine! Am plâns cât nu credeam vreodată că aș fi putut să plâng… Zidurile ființei mele au fost zguduite de cutremurul din sufletul meu!
Nu am putut să cred că, dintr-o dată, totul a ajuns la sfârșit! Nici nu plecasei, și deja mă gândeam cu disperare cum alta îți va mângâia părul, îți va cere îmbrățișarea, se va cuibări la pieptul tău și îți va săruta buzele… Iar despre mine… cum te voi căuta în altul știind, de la început, că nu te voi regăsi niciodată!
Au fost câteva ore groaznice! Ore în care plângeam amintindu-mi de câte ori mi-ai spus că niciodata nu mi-am lasat orgoliul deoparte, că va veni timpul ca eu să fiu cea care te caută și te roagă să revii… Ore în care lupta cu mine însămi m-a doborat într-un râu de lacrimi.
Mă întreb cum ar fi fost dacă nu ai fi revenit… Mă întreb cum ar fi fost dacă nu te-aș fi chemat… Dacă și noi ne-am fi reîntâlnit abia peste ani, mulți ani…
Oare ce gust ar fi avut lacrimile mele atunci?

https://m.youtube.com/watch?v=CAID_2iKO5Y

Lui

Respir cu greu la auzul vorbelor lui.

Mă doare prea tare, dar nu o să-i spun.

Continuă să citești Lui

Fiindcă de azi nu mai sunt a ta

Am rătăcit așteptându-te, am sperat că mai poți simți zbuciumul din sufletul meu, că mai poți auzi glasul care te strigă în șoaptă, ochii înlăcrimați de dor! Te-am dorit să îmi alini, cu mângâierile tale, setea de tine…

Însă tu ești mult prea departe!

Te simt cum râzi, cum vibrezi, cum trăiești! Fără mine…

Mă întreb dacă am rămas măcar o amintire, dacă uneori îți mai dorești să-mi simți mirosul, dacă mai există măcar un gând, rătăcit în tine, la ce am fost noi doi…

Continuă să citești Fiindcă de azi nu mai sunt a ta