“Mind over matter”

…o expresie care a fost folosită în multe contexte, de la filozofie și doctrine spirituale, la parapsihologie. A apărut prima dată în 1863, în “The Geological Evidence of the Antiquity of Man”, scrisă de Sir Charles Lyell (1797–1875), facându-se referință la evoluția dezvoltării minții umane și animale de-a lungul istoriei.

Astăzi, sub diverse forme, este promovată pe toate rețelele de socializare, în media, la ateliere de dezvoltare personală și pe post-it-uri lipite pe desktopul corporatiștilor (inclusiv pe al meu).

“Mind over matter” este însă mai mult decât un motto la modă, este o realitate pe care eu am descoperit-oși pe care vreau să o împărtășesc, cu mențiunea că aceasta este strict experiența mea, povestea unui om departe de se considera un model.

Cu toate că, așa cum am recunoscut mai sus, desktop-ul meu mă “întâmpina” în fiecare dimineață (să tot fie vreo 5 ani) cu acest “gând” bun, abia de curând conținutul l-am preluat de la un prieten drag, una din persoanele cu un aport important în dezvoltarea mea, l-am folosit și i-am înțeles puterea.

Să ieși din zona de confort poate fi greu, presupune curaj și, mai ales, foarte multă voință, ceea ce înseamnă: stabilirea obiectivului, dorința adevărată de a-l atinge și primii pași pe drumul către el… pe urma totul vine de la sine.

Încă de mici suntem “programați” să ne punem frână, să ne impunem limite ca nu cumva să cădem în pericolul eșecului, al dezamăgirilor sau, și mai rău, să ne abatem de la normele morale impuse de societate. Nici eu nu am fost ferită de această credință, însă, cu toate “programele” foarte bine implementate, viața mi-a oferit și esecuri, și deziluzii, dar m-a și învățat că normele sociale sunt de fapt limitările impuse nouă, de către noi înșine.

Înconjurată de oameni de calitate, pozitivi, dar și cu o dorință mare de a schimba vechile tipare, am pășit cu încredere și curaj în “necunoscut”. Am riscat și am câștigat încredere în capacitățile mele, independența din punct de vedere psihic, am învățat să-mi recunosc și să mă bucur de fiecare reușită a mea (oricât de mică).

Și, în plus…

… dacă în luna ianuarie a acestui an cea mai mare distanță alergată de mine a fost de 3 km, în 30 de minute, în martie am alergat 10 km, în 57 de minute, la Crosul Pădurii (o acțiune caritabilă), iar pe 17 mai (tot anul acesta) voi participa la semimaratonul din Heilbronn, Germania, unde, având mereu în minte doar “Mind over matter”, voi alerga 21 km, în maxim 2 h și 20 de minute…

Acum deja alerg 19 km, în 2 ore, iar asta reprezintă dovada câștigului în competiția cu mine însămi !!!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s