În fiecare zi ne căutam pe noi înșine în vorbele altora, în ochii, în zâmbetele și grimasele lor… Și nu ne găsim!

Nu ne găsim deseori nici în imaginea din oglindă.

Uneori ne mai întâlnim în poze… sau în vreo melodie compusă de altcineva. Ne-am dori să ne regăsim într-un film, viitor câștigător al unui premiu mare, poate așa drama trairilor zilnice ar fi transpusă, din cotidianul obositor, în excepționalul artistic…

Sau poate reușim să ne regăsim, evadând: rupem rutina, schimbăm tabloul și… ne cumpărăm un cinematograf întreg, pe ecranul căruia să ne proiectăm „capodopera” noilor noastre proiecte de regizori.

SPERANTA e cea care ne rămâne! Nu ne-om fi regăsit cu totul astăzi, dar deja am facut ceva mai mult decât ieri: am pus SPERANȚA la loc SIGUR, ca să-i adulmecăm parfumul și mâine!