Farului și felinarului sufletului meu…
Rătăcind printre gânduri sinistre ajunsesem să nu mai văd pădurea de copaci și să mă simt mai pierdută ca niciodată. Chinurile regăsirii interioare m-au purtat însă pe cărări nebătătorite ale înțelepciunii…
Luminița de la capătul tunelului,
Dacă fac așa… oare e bine? Dar dacă aleg asta, oare e în regulă? Ce va zice… mama (tata, iubitul meu, șeful, vecina, lumea), dacă…? Dar dacă…? Nu vreau să greșesc! Vreau să fiu sigur că asta e alegerea corectă! Mi-ar părea rău să văd că m-am păcălit singur, nefiind în stare să văd ce variantă ar fi mai bună pentru mine!
Alegerile simple sunt acele alegeri în care beneficiile unei variate sunt evidente, în defavoarea alteia sau altora. Alegerile dificile apar, însă, în acele situații în care toate variantele au beneficii care ne atrag, deseori într-o măsură similară…
Să rămân în relație, să îi iert infidelitatea? Să îi mai dau o șansă, sau să îl părăsesc?
Să o cer în căsătorie și să renunț la independența mea, sau să îi spun că nu doresc să formalizăm relația noastră și ea să mă părăsească, așa cum mi-a spus?
Ai facut, mereu, tot ce a tinut de tine pentru a le da celor din jur cat mai multe dovezi ale bunei tale credinte. Ti-ai pus sufletul pe tava, asteptand doar
Mi-a luat ani de discuții cu prietenii și mii de ore de reflecție ca să am tupeul să admit felul in care am ales, fara sa realizez neaparat alegerea facuta, sa fiu. Ori de câte ori am recunoscut cu voce tare, n-am făcut altceva decât să
Aș vrea să te cunosc așa cum erai acum mulți ani… vreo zece… sau poate cincisprezece… sau poate mai mulți… Aș vrea să te cunosc ca pe acel copil visător, ușor indecis, cu capul în nori, poate evitant, sau poate încercând să pară ceea ce credea că vor alții să fie…
Aș vrea să îți cuprind fața între palmele mele
Ai uitat de tine. Ai uitat să ai grija de tine, ai uitat să te prețuiești, ai uitat să te tratezi cu delicatețe, cu menajamente, uneori ajungi să iți adresezi, singur, cuvinte nepoliticoase și să te critici pentru cea mai mică scăpare…
Ești cel mai mare și mai dur critic al propriei persoane!
Încercând să ne descurcăm în slalomul, deseori uriaș, printre dorințele, nevoile, de fapt așteptările proprii, la intersecția cu așteptările altora, deseori ne surprindem prinși în conflicte, aproape corp la corp, tocmai cu cei care ne sunt cei mai apropiați. Fizic sau emoțional… dar asta este o altă discuție…
N-am avut niciodată o pasiune mai mare decât cititul!
Nu desenam precum colegele mele, nu croșetam și nu găteam ca mama, nu eram niciodată pe terenul de sport visând
1. Oamenii sunt adesea iraționali, neînțelegători şi egoişti.
Iubeşte-i, oricum!
2. Dacă ești bun, oamenii te pot acuza de egoism și intenții ascunse.
Fii bun, oricum!
Hei, tu! Da, da, tu! Tu, omule frumos!
Nu, nu te gândi că nu e vorba despre tine! Nu, nu e cazul sa te uiți în jur și să te întrebi dacă nu e cumva vorba despre altcineva! Îți scriu chiar ție, cuvintele astea sunt dedicate ție! Vreau să știi că suntem împreună, să te felicit pentru luptele purtate cu demonii tăi, cu demonii noștri… Camarade, ești curajos! Știu că nu ți-a fost ușor, poate nu ți-e prea ușor nici acum, dar luptele astea te-au călit, ne-au întărit…
Da, știu cum e să te simți descurajat! Mi s-a întâmplat și mie, de atâtea ori, să cred că toți norii parcă și-au ales sa-și afle casa doar pe cerurile mele!
proză scurtă și căței
about life and much more
Know your limitations then defy them...
"Pentru un român care știe citi cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Caragiale
Cabal in Kabul
I love bitterballen so much... I married a Dutchman.
diplomația sentimentelor 