Hei, tu! Da, da, tu! Tu, omule frumos!

Nu, nu te gândi că nu e vorba despre tine! Nu, nu e cazul sa te uiți în jur și să te întrebi dacă nu e cumva vorba despre altcineva! Îți scriu chiar ție, cuvintele astea sunt dedicate ție! Vreau să știi că suntem împreună, să te felicit pentru luptele purtate cu demonii tăi, cu demonii noștri… Camarade, ești curajos! Știu că nu ți-a fost ușor, poate nu ți-e prea ușor nici acum, dar luptele astea te-au călit, ne-au întărit…

Da, știu cum e să te simți descurajat! Mi s-a întâmplat și mie, de atâtea ori, să cred că toți norii parcă și-au ales sa-și afle casa doar pe cerurile mele! Știu ce gust are teama… neliniștea care nu te lasă să dormi, am aflat zumzetul gândurilor care îți asurzesc timpanele și îți amuțesc glasul… Vălul tristeții mi-a acoperit și mie ochii până la a nu mai distinge, parcă, lumina soarelui de arsura veiozei… Mi-a fost rușine, mi-a fost ciudă, am crezut că purtatul rănilor la vedere mă va exclude, am ales și eu să sufoc, uneori, ceea ce mi se părea de neacceptat în însuși miezul ființei mele!

Am învățat, alături de tine, că primul lucru de făcut atunci când simți că drumurile nu se mai potrivesc pașilor tăi este să schimbi… drumul! Să ieși din cercul obișnuinței, începând, dacă este nevoie, de la cele mai mici și banale gesturi care anunță o acțiune de care alegi să nu mai ai nevoie!

Cât de important a fost, apoi, să reîncepi să fii atent la însuși corpul tău! Dă-i dreptul la odihnă, îngrijește-l, nu îl neglija, iubește-l!!! Corpul nostru ne construiește și ne exprimă identitatea! Corpul are nevoile sale, reacțiile fiziologice sunt oglindiri ale emoțiilor cu care îl bombardăm… Corpul și spiritul acționează unul asupra celuilalt, permanent! Cât de important a fost să îmi amintesc să am grijă de corpul meu, mai repede accesabil decât gîndurile și emoțiile mele, ca atare… Cât de greu a fost să îl accepți, atunci, în momentele acelea… iar apoi ai ajuns să îl respecți, să ai grijă de el, să nu mai eviți să îl privești în oglindă, să îi zâmbești și, mai ales, să înveți să îl relaxezi! Să te relaxezi…

Să dăm voie corpului nostru să se relaxeze, să îl învățăm să se joace cu căldura și greutatea, să îl folosim ca un vehicul calm al gândurilor și emoțiilor noastre pozitive! Să eliminăm, treptat, tensiunile inutile…  Mai întâi din corp…

Ai învățat, pe pielea ta, la propriu, că te poți accepta, cu toate imperfecțiunile tale! Cât m-am luptat și eu, ca tine, să ascund ceea ce credeam că se găsește doar în mine și că, odată aflat de alții, m-ar conduce la respingere și izolare pentru totdeauna! Am aflat împreună că, dacă s-ar face o insulă a imperfecților de pe lumea asta, toți oamenii, fără excepție, s-ar înghesui acolo!

Îți amintești cât de greu a fost să dai vălul la o parte, să permiți să ți se vadă fața, fără mască, prima dată? Ce emoții!!! Și a doua oară a fost tot greu! Dar apoi, cu fiecare draperie dată la o parte, cu fiecare pânză sfâșiată, te simțeai tot mai ușor! Ai lăsat aerul să îți mângâie fața și să îți umple plămânii! Ai ales libertatea, ai ales să nu te mai sufoci cu praful gros al întâmplărilor neplăcute în continuu re-măcinate, al cenzurii auto-impuse!

Hai, zâmbește! Eu îți trimit un zâmbet acum, și știi bine că zâmbetul aduce zâmbet! Cunoști, acum, că poți să alungi gândurile negre… Poți să alegi să te gândești la ce e mai frumos în tine, că poți găsi clipe în care să îți permiți să fii mândru de ceea ce ai făcut!

Ai ales să te cunoști pe tine, să te vezi și dintr-un alt unghi. Ai ales să îți enumeri calitățile, să nu mai faci liste interminabile de defecte! Ai ales să privești viața din alt unghi: acela al paharului pe jumătate plin! Da, e clar: când ceva merge prost nu te poți păcăli că totul este “fantastic de grozav”!!! Dar stă în puterea ta să cauți și să alegi alternative de a reacționa, să vezi lucrurile ca pe o șansă de a te mobiliza pentru a descoperi noi resurse în tine! Nici nu știai că ai deja ceea ce aveai nevoie, dar ai aflat asta când ți-ai permis să cauți… Ai ales să îți dorești, sincer, să fii fericit!

Iar apoi ai ales să îți spui, mai ales atunci când îți e mai greu:

Nu sunt obligat să gândesc întotdeauna ca toți ceilalți!

E dreptul meu să aleg dacă fac sau nu ce vor alții de la mine!

Am dreptul să fiu așa cum doresc eu să fiu!

Nu este nevoie ca toată lumea să mă iubească!

Nu trebuie să îmi dovedesc în permanență valoarea!

Nu îmi fac niciun bine dacă mă subapreciez!

Am dreptul la greșeală!

Cu bine, camarade!