Cum aș vrea să te cunosc

Aș vrea să te cunosc așa cum erai acum mulți ani… vreo zece… sau poate cincisprezece… sau poate mai mulți… Aș vrea să te cunosc ca pe acel copil visător, ușor indecis, cu capul în nori, poate evitant, sau poate încercând să pară ceea ce credea că vor alții să fie…

Aș vrea să îți cuprind fața între palmele mele, să-ți privesc ochii adânci, curați, larg deschiși și să-ți spun cât de important este să îți păstrezi visele, să le scrii, pentru asta, chiar și pe o bucată de hârtie. Să ai încredere că, odată scrise, vor capăta, încet, încet, culoare, că vor începe să crească și să aibă forța de a te trage de mânecă, de a-ți aminti de întâlnirile stabilite cu stelele, de a te striga pe numele mic de fiecare dată când, îmbrăcat cu mantaua de plumb a dorinței de a fi ca toți cei care îți impun să devii ceva ce nu iți este pe măsură, vei începe să uiți drumul spre nori.

Ai încercat vreodată să mergi, la propriu, doar privindu-ți tălpile pe pământ? Cât de departe ai ajuns? Cât de repede ai depășit un obstacol? Pe unde?!? Da, sigur nu vei cădea în nicio groapă, nu te vei împiedica de nicio piatră, dar s-ar putea să ocolești zidul din fața ta pe partea cea mai lungă, când un simplu pas în lateral ți-ar permite să alegi calea mai bună pentru tine.. Da, nu vei cădea și, poate, nici nu o să te doară de la început nimic, dar, de la un timp încolo, s-ar putea și coloana să se înconvoaie după gâtul tău mereu aplecat… Oricând ceva, apărut dintr-o dată și aparent de nicăieri – pentru tine, cel cu privirea ațintită doar asupra cruntei proximități a propriilor pași nesiguri – să te lovească… Ceva, altceva sau… alcineva…

Aș vea să te cunosc și acum… Pe tine, cel cu ochii în pământ. Să-ți ridic ușor bărbia și să-ți smulg un zâmbet complice… Vreau să-ți încălzești ochii cu lumina soarelui, să scapi de încrâncenarea țărânei, să te lași cotropit de vise, măcar pentru câteva minute.

Îți vei redobândi speranța, încet, încet… Cheia e să o lași să fie liberă, în lume, nu să te “asiguri” de păstrarea ei, în “siguranță“, sub forma vreunui depozit în banca cine-știe-cui…

Îți vei redobândi încrederea în tine, în ceilalți… Poartă, acum, doar grija mâinilor tale, prinse strâns de ale mele doar în cele câteva momente de început, și lasă-ți privirea să răzbată spre înainte, spre sus, spre departe! Vei simți, ușor, ușor, nevoia să te desprinzi chiar și din susținerea mea… Pentru că aripile tale nu mai au degete…

Aș vrea să te cunoști din nou. Aș vrea să te recunoști…

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Cum aș vrea să te cunosc&8221;

  1. „Da, nu vei cădea și, poate, nici nu o să te doară de la început nimic, dar, de la un timp încolo, s-ar putea și coloana să se înconvoaie după gâtul tău mereu aplecat” – Frumos spus!

    Interesant punct de a privi lucrurile! Articolul asta e pentru persoanele alea care au nevoie de putina motivatie in viata lor! Felicitari! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s