Dacă fac așa… oare e bine? Dar dacă aleg asta, oare e în regulă? Ce va zice… mama (tata, iubitul meu, șeful, vecina, lumea), dacă…? Dar dacă…? Nu vreau să greșesc! Vreau să fiu sigur că asta e alegerea corectă! Mi-ar părea rău să văd că m-am păcălit singur, nefiind în stare să văd ce variantă ar fi mai bună pentru mine!
Alegerile simple sunt acele alegeri în care beneficiile unei variate sunt evidente, în defavoarea alteia sau altora. Alegerile dificile apar, însă, în acele situații în care toate variantele au beneficii care ne atrag, deseori într-o măsură similară…
Să rămân în relație, să îi iert infidelitatea? Să îi mai dau o șansă, sau să îl părăsesc?
Să o cer în căsătorie și să renunț la independența mea, sau să îi spun că nu doresc să formalizăm relația noastră și ea să mă părăsească, așa cum mi-a spus?
Să rămân la job-ul ăsta, în care deja cunosc toate dedesubturile, sigur, dar fără perspective de promovare, sau să accept noul job, cu perspective foarte bune, dar asumându-mi riscul unei perioade de probă?
Să păstrez sarcina, sau să nu o păstrez?
Să emigrez, sau să nu emigrez?
Întrebări? Firește!
Alegeri? Tot timpul!
Dificile? Deseori…
Mă gândeam, la un moment dat, cât de mare e disconfortul pe care îl resimțim în acele perioade „de cotitură”, în care îți pare că de hotărârea ta depinde întreg restul vieții tale… Și ce greu e să alegi…
Anii mi-au arătat, însă, că sunt norocoși cei care sunt în ipostaza de a face alegeri! Cât de mare e darul libertății de a decide pentru tine! Săraca fată bogată… făceam eu haz de mine însămi atunci când mă simțeam blocată într-un sever proces deliberativ… Și încă fac… haz! 🙂
Posibilitatea de a alege este o fericire, în sine! Presupune că ai mai multe opțiuni, presupune că îți recunoști și ți se respectă dreptul de a-ți construi propria viață, implică faptul că ești o persoană dispusă să își asume responsabilitatea asupra consecințelor deciziilor sale…
Decizii eronate? Se mai întâmplă… Plus valoare în termeni de experiență, asumare a responsabilității, gestionare a situațiilor dificile, funcționare în condiții de stres? ÎNTOTDEAUNA!
Haideți să adăugăm o nouă dimensiune în analiza asupra a ceea ce înseamnă o alegere dificilă: posibilitatea de a privi lucrurile în termeni de cine și cum vreau să fiu? Deciziile sunt cotituri nu doar spre ceva din exterior, din categoria: ce voi obține cu asta? care îmi e recompensa – bani, recunoaștere, satisfacere a altora? cum evit pedeapsa?
Deciziile dificile sunt, mai ales, un prilej de a alege felul în care dorim să ne construim pe noi înșine, de a ne planifica drumul pe care putem deveni ceea ce, de fapt, ne dorim să fim! Avem puterea și responsabilitatea de a ne ghida după propriile nevoi, avem dreptul de a ne stabili și respecta sistemul propriu de norme și valori, cu libertatea fiindu-ne condiționată exclusiv de respectarea dreptului celuilalt la propria libertate!
„Când ne confruntăm cu alegeri dificile n-ar trebui să ne agităm încercând să aflăm care alternativă e mai bună. Nu există aşa ceva! În loc să ne uităm la motivele exterioare, ar trebui să ne uităm la cele din noi: Cine vreau să fiu? (…) Ceea ce facem cu alegerile dificile depinde foarte mult de noi.
Cei care nu îşi exercită puterea normativă în alegerile dificile sunt rătăcitori. Cunoaştem astfel de oameni. (…) Rătăcitorii permit lumii să scrie povestea vieţii lor. Ei permit mecanismelor de recompensă şi pedeapsă, loviturilor, fricii, uşurinţei opţiunilor să determine ce să facă. Iar lecţia alegerilor dificile este:
Departe de a fi surse de agonie şi teamă, alegerile dificile sunt oportunităţi preţioase pentru a celebra ceva special condiţiei umane: anume că motivele care ne guvernează alegerile, fie că sunt corecte sau nu, câteodată dispar – şi doar aici, în spaţiul destinat alegerilor dificile, avem puterea de a crea motive pentru noi, de a ne arăta speciali, aşa cum suntem de fapt! Şi, de aceea, alegerile dificile nu sunt un blestem, ci o binecuvântare!”
diplomația sentimentelor 