Ai facut, mereu, tot ce a tinut de tine pentru a le da celor din jur cat mai multe dovezi ale bunei tale credinte. Ti-ai pus sufletul pe tava, asteptand doar sa fie luat ca atare. Te-a durut cand ti s-au pus in carca minciuna, ipocrizia si egoismul. Ai plans cand te-ai vazut aruncat, printr-o etichetare superficiala, in marea masa a individualistilor.

Ai fost de acord sa-ti schimbi preferintele exprimate, la cel mai mic subtil indemn al celorlalti. Ai fost de acord cu orice critica ti-a fost adresata, spunandu-ti ca trebuie sa fie o boaba de adevar pe acolo, care sa justifice pietrele cu care au aruncat spre tine…

Ai suportat absenta, ai tolerat agresivitatea, ai gasit facile justificari lipsei de respect! Ca apoi, in momentele tale cele mai grele, sa te consolezi singur spunandu-ti: „Macar am avut curajul de a ramane intr-o relatie…”

Ai avut incapatanarea, pe alocuri incremenirea in prostie, pentru a face asta. Dar nu curajul!!!

Curaj ai atunci cand nu renunti la a-ti exprima punctul de vedere, la a-ti enunta nevoile, la a-ti urmari indeplinirea propriilor visuri. Curaj inseamna sa alegi doar acele relatii in care esti respectat, renuntand la cele in care esti doar folosit… Curaj inseamna sa-ti vezi si sa-ti accepti limitele, dar si pe ale celorlalti, sa iti aperi drepturile, respectandu-le si pe ale altuia! Curaj inseamna sa preferi linistea autentica tacerii asurzitoare, sa cauti calmul in oglinda, nu sa verifici acolo vanataile lasate de loviturile primite direct in suflet… Curaj inseamna sa vrei sa te ridici dupa ce ai fost daramat, sa iti scuturi hainele si inima de praful in care altul a ales sa te arunce si sa-ti vezi de propriul drum!

Curaj inseamna sa nu te multumesti cu putinul necesar supravietuirii, ci sa cauti si sa muncesti pentru acel mai mult necesar cresterii!

Curaj inseamna si sa stii cand sa te opresti, renuntand la alergarea dupa himere!

CURAJ inseamna sa nu incetezi nicio clipa sa iti cauti si sa iti protejezi, apoi, FERICIREA!