„Ai putea să lași în urmă tot ceea ce material ai acumulat, luând cu tine doar ceea ce ești, în căutarea a ceea ce ai putea fi?”
Acum un pic mai mult de un an, aceasta era întrebarea care mã mãcina… Nu întâmplãtor, pentru cã în scurt timp urma sã îmi rãspund cu un hotãrât DA, iar la încã ceva timp dupã sã fac ceea ce nu credeam cã voi face vreodatã: sã plec din România pentru a locui, definitiv cel mai probabil, într-o altã tarã.
Am plâns când m-am rupt de tine! Am plâns cât nu credeam vreodată că aș fi putut să plâng… Zidurile ființei mele au fost zguduite de cutremurul din sufletul meu!
Nu am putut să cred că, dintr-o dată, totul a ajuns la sfârșit! Nici nu plecasei, și deja mă gândeam cu disperare cum alta îți va mângâia părul, îți va cere îmbrățișarea, se va cuibări la pieptul tău și îți va săruta buzele… Iar despre mine… cum te voi căuta în altul știind, de la început, că nu te voi regăsi niciodată!
Au fost câteva ore groaznice! Ore în care plângeam amintindu-mi de câte ori mi-ai spus că niciodata nu mi-am lasat orgoliul deoparte, că va veni timpul ca eu să fiu cea care te caută și te roagă să revii… Ore în care lupta cu mine însămi m-a doborat într-un râu de lacrimi.
Mă întreb cum ar fi fost dacă nu ai fi revenit… Mă întreb cum ar fi fost dacă nu te-aș fi chemat… Dacă și noi ne-am fi reîntâlnit abia peste ani, mulți ani…
Oare ce gust ar fi avut lacrimile mele atunci?
Orice relaţie are momentele ei dificile, poate perioade mai grele, în care planetele care cândva parcă s-au aliniat ca noi doi să fim împreună s-au re-aranjat într-o formă războinică… După ce focul arzător al pasiunii de început s-a mai potolit, iar drumul în doi a prins forma concretă a unei relaţii stabile, chiar a unei căsnicii, apare un moment în care poate, fără motive concrete…
“Cât despre mine, sunt un optimist."
Marcu Adriana
proză scurtă și căței
about life and much more
Know your limitations then defy them...
"Pentru un român care știe citi cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Caragiale
diplomația sentimentelor 