Am lăsat totul să mă schimbe. Orice persoană, ori întâmplare, orice vorbă. Un lucru însă l-am făcut sincer și pe dos decât mi s-a spus: am iubit mereu ca în ultima oră din viață, respingând vocea rațiunii.
Am iubit oamenii, le-am dăruit tot ce am avut mai bun și am susținut că nu am nevoie de nimic în schimb. Mi-am dat seama prea târziu cât de mult greșeam. Dacă nu ceream nimic, atunci de ce mă mai supăram când chiar nu primeam ceva?
Mi-e dor de copilul din mine care nu se temea să spună o prostie chiar dacă râdeau toți de el, care răspundea cu cea mai pură sinceritate oricărei întrebări, de parcă normele sociale nu existau, care se bucura de clipa prezentă fără grija zilei de mâine. Mi-e dor de momentele în care nimic nu mă speria și în care priveam totul prin lentilele roz ale iubirii cu care eram înconjurată.
…o expresie care a fost folosită în multe contexte, de la filozofie și doctrine spirituale, la parapsihologie. A apărut prima dată în 1863, în “The Geological Evidence of the Antiquity of Man”, scrisă de Sir Charles Lyell (1797–1875), facându-se referință la evoluția dezvoltării minții umane și animale de-a lungul istoriei.
Astăzi, sub diverse forme, este promovată pe toate rețelele de socializare, în media, la ateliere de dezvoltare personală și pe post-it-uri lipite pe desktopul corporatiștilor (inclusiv pe al meu).
“Mind over matter” este însă mai mult decât un motto la modă, este o realitate pe care eu am descoperit-o
Pornind de la metoda Fogg, numită astfel după inițiatorul său, iată 25 de mici obiceiuri pe care le putem introduce în viața noastră, cu un minim efort și maximum de beneficii pentru starea noastră de bine și a celor din jur: (…)
Performanță
11. Când ți-e mai greu, încearcă să te gândești cum ar simți, ce ar gândi și cum ar proceda, dacă ar fi în locul tău, persoana ce ți-e model, pe care o admiri, care te inspiră în ceea ce faci! Imaginează-ți că, în ora aceea de nevoie, nu mai ești doar tu, ești și el!
Prinși în goana asta șoricească, rat race-ul despre care acum ceva ani, vreo cincisprezece cred, doar profii de engleză ne povesteau că ar descrie munca de la ei, ceilalți, din marile orașe cu zgârie-nori, uităm să ne gândim și la nevoile noastre, la plăcerile pe care le aveam cândva, la lucrurile mici care făceau diferența.
Avem un mare proiect de viață, a cărui anvergură uneori ne intimidează, iar ritmul alert în care ne trăim existența ne lasă prea puțin clipe de liniște în care să facem ceva doar de dragul de a face…
Mă declar vinovată! Vinovată că las totul să mă sensibilizeze. Ar trebui să fiu, vorba cântecului – bad, bold, wiser, tough, hard, stronger, calm – dar nimic nu mă poate face insensibilă.
Mereu emoționată de orice vorbă sau poveste, mereu empatică, am ajuns să mă bucur alături de celelalte și pentru ceilalți mai mult decât pentru mine însămi sau de împlinirile mele. M-am pierdut în gândurile celorlalți și acum îmi este greu să mă regăsesc. Umblu prin mine ca printr-o bibliotecă încercând să aflu ce mă definește, ce îmi place sau îmi displace, cine sunt eu, dar, mai ales, de ce plâng?
Să crezi că e suficient să-ți dorești ceva pentru ca acel ceva să se întâmple,
Să îi lași pe alții să ia decizii în locul tău,
Să crezi că a face ce îți place presupune să nu faci nimic din ceea ce nu îți place,
Să fii într-atât de sigur de ceea ce ai reușit să obții la un moment dat, încât să încetezi să te mai străduiești,
Să te obișnuiești să găsești mereu vinovații în cei din jur atunci când lucrurile nu îți ies cum ți-ar plăcea,
Nimic altceva în afară de visul tău să nu mai conteze…
Sunt geloasă pe cămășile tale, care îți mângâie pielea când eu nu sunt cu tine. Sunt geloasă pe laptop-ul pe care îl ții în brațe. Sunt geloasă și pe telefonul care îți vibrează lângă inimă!
Sunt geloasă pe pisica ce se bucură de răsfăț din partea ta! Am învățat multe de la ea…
Sunt geloasă pe oricine iți fură un zâmbet, sunt geloasă pe tonele de e-mail-uri care îți ocupă timpul, sunt geloasă pe toți cei care așteaptă și primesc răspunsuri din partea ta!
Când lucruri rele ni se întamplă, parcă din inerţie ne concentrăm asupra altor lucruri rele ce ar putea să urmeze. Că, deh, de mici „ştim” că o belea nu vine niciodată singură!
Nu e tocmai o idee bună să pretinzi, când eşti în mijlocul unei furtuni, că e soare! Dar e o idee stralucită să te concentrezi asupra a ceea ce ai putea face efectiv pentru a ieşi din situaţia dificilă în care te găseşti! 
„Nu se gândește cu inima!”, „Așa trebuie să faci, că așa face toată lumea!”, „Trebuie să fim și noi în randul lumii!”, „Ce e aia pasiune?!?! Nu ține de foame!”, „Ce se face atâta caz pentru niște nimicuri?”, „Nu e bine să se supere cineva pe tine!”, „Lasă de la tine și de data asta, că nu mori!”, „Ce știi tu?!?”, „De ce să te grăbești?”, „De ce nu te miști mai repede?”, „Ce-o să spună lumea?!?”….
Pe scurt:
„Și-așa-i rău, și-așa nu-i bine, niciodată e ca tine!”
proză scurtă și căței
about life and much more
Know your limitations then defy them...
"Pentru un român care știe citi cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Caragiale
Cabal in Kabul
I love bitterballen so much... I married a Dutchman.
diplomația sentimentelor 