Nu te supăra, soră! Lasă supărarea deoparte și mobilizează-te spre viitor, caută resursele, în tine, mai ales, pentru a depăși obstacolele, lasă trecutul acolo unde a rămas, dă-i voie să se liniștească, pentru a-ti permite și el, ție, să ai, iar, un somn lin…

Și dacă te superi, că până la urmă e inevitabil, nu permite supărării să te dea afară din propria-ți casă, să îi împingă afară tocmai pe cei dragi, nu îi da voie să îți răcească așternutul…  Dă-i voie să vină, eventual, în vizită, forțeaz-o să stea pe scaunul cel mic, de bucătărie, ca nu cumva să înceapă să se simtă în largul ei, să îi crească apetitul și să înceapă să se “îngrașe”…

Iar când îi dai voie și ei să vorbească, din politețe, dar mai ales pentru că, amuțind-o cu totul, mai rău o provoci, amintește-i să fie respectuoasă, clară și concisă și să se refere doar la acele comportamente care nu îi plac. Trage-o de urechi atunci când începe să spună cuvinte grele, când încearcă să atârne etichete, ca pe obiectele din vitrine, de oamenii din jurul tău. Spune-i: Da, poți critica ceva ce a făcut un om, nu omul în integralitatea lui! Spune-i cum ți-a greșit, ca să-i dai și o șansă să se corecteze! Dar nu-i spune că e… așa și pe dincolo! Că s-ar putea, din ce îi zici, să înceapă să te și creadă că e… așa și pe dincolo și să se comporte ca atare…

Lasă supărarea să vorbească, dar invit-o să plece repede, deschide ferestrele să intre lumina optimistă a soarelui și aerisește-ți gândurile!