Despre gânduri… și emoții

Ai vrea să nu trebuiască nicicând să rămâi singur cu gândurile tale. Parcă te vezi, din nou, forțat să te strecori în cel mai întunecat colț al camerei tale, ghemuit, cu mâinile – scut de apărare deasupra capului, în lupta cu demonii care-ți bântuie mintea…

Nici nu mai știi când a început… Nu mai știi de ce… Știi doar că, de o eternitate, gândurile tale sunt primii tăi dușmani – și cei mai aprigi! În tăcerea asurzitoare a singurătății te simți aruncat în mijlocul haitei de lupi care-ți freamătă în minte. Acele fiare nemiloase care, seară de seară, te înșfacă și te devorează, pentru ca în noaptea următoare să o ia de la capăt… O continuă tortură demnă de un Atlas nesăbuit… care însă nu mai știe care i-a fost, cândva, vina…

Iar ziua… oh, ziua ești prizonierul privirilor nemiloase ale celorlalți, ostatic al criticii subînțelese a vorbelor lor, te simți când tolerat și compătimit pentru o boală misterioasă de care toată lumea se ferește, când judecat și țintuit de gesturile acuzatoare ascunse în oricare strângere de mână…

Gândurile… analizăm, comparăm, sintetizăm faptele de zi cu zi, facem judecăți de valoare, construim raționamente. Dar ce ne facem cînd acele raționamente nu (mai) sunt logice? Ce ne facem când, fără să vrem, devenim cel mai mare dușman al nostru, prin propriile gânduri?

***

Stările negative precum anxietatea, depresia sau mânia sunt determinate, menținute și, de cele mai multe ori, chiar exacerbate de modul nostru distorsionat de gândire.

De multe ori, asistând la propriul spectacol trist al pierderii de sine în pesimism și gândire negativă, ne ambiționăm și pornim într-o cursă nebunească menită să ne ducă la o hedonistă regăsire de sine. Fără să vrem, trecem dintr-o extremă în alta, pierzându-ne pe noi înșine, de fapt, în gândurile noastre fantomatice. Uneori, poți avea impresia că te găsești într-o sală plină de oglinzi care distorsionează: oriunde ai privi, parcă vezi o hilară imagine a celui care ai fost cândva. Ajungi să te întrebi dacă ai fost, de fapt, vreodată, acel cineva pe care îl cauți cu disperare…

***

Soluția: da, există! Trebuie să indentifici distorsiunile din propriul mod de gândire (da, exact, despre asta e vorba, despre erori de logică!!!) și apoi să modifici felul în care alegi gândești despre tine și lume, dar printr-un mod de gândire realist! Nu excesiv de pozitiv și, implicit, din păcate, pur utopic!!!

Distorsionările cognitive sporesc vulnerabilitatea noastră la evenimente negative de viață, determinând interpretări exagerate și, deseori, catastrofizante ale celor din urmă.

Există mai multe niveluri la care funcționează cognițiile cu caracter negativ, iar la nivelul de bază se află gândurile negative automate. Acestea se declanșează spontan, au un caracter credibil și sunt direct legate de stările negative și de comportamentele disfuncționale. Cel mai adesea gândurile negative automate sunt false. La baza apariției lor stau, în fapt, schemele cognitive de bază, convingerile negative elaborate încă din copilărie și întărite, apoi, de-a lungul dezvoltării, prin interacțiuni cu persoane semnificative din viața noastră. Acestea au un caracter generalizat, rigid, absolutist, fiind dificil de modificat… Dar nu imposibil!!!

Ideea principală de la care pornim este următoarea: stările noastre emoționale sunt rezultatul modului în care interpretăm un eveniment : nu evenimentul în sine ne afectează, ci modul în care alegem să gândim despre acesta!!! Modificarea interpretării va schimba și starea afectivă!!!

Vă “provoc” să identificăm, fiecare, în ce măsură permitem apariția și menținerea distorsiunilor cognitive în propriul mod de gândire. În acest scop, iată o listă a principalelor astfel de erori de logică identificate în literatura de specialitate (după I. Holdevici, Tratat de psihoterapie cognitiv – comportamentală, Ed. Trei, București, 2009):

  • Gândirea dihotomică – de tip “alb-negru“,“totul sau nimic“

De exemplu, un student care a căzut la un examen consideră că a ratat întreaga sesiune.

  • Suprageneralizarea – un eveniment negativ singular conduce la un model generalizat și repetitiv de gândire negativă (“am numai ghinioane“)
  • Etichetarea – pornind de la o greșeală oarecare, persoana își adresează ei înșiși sau celorlalți etichete negative (“sunt un prost“,“sunt un ratat“,“el e un ticălos“ etc.)
  • Imperativele categorice – persoana interpretează evenimentele în termeni absolutiști, lipsiți de realism, care exprimă dorințele sale și nu realitatea obiectivă (“El trebuie neapărat să mă iubească și să se comporte așa cum doresc eu“)
  • Personalizarea – persoana ]și atribuie o vină disproporționată pentru producerea unor evenimente negative, igorând contribuția altor factori la producerea evenimentului (“Este numai vina mea că fiii mei au divorțat)
  • Citirea gândurilor – persoana consideră că știe ce gândește o altă persoană fără a avea suficiente date în sprijinul convingerilro sale (“Ea crede că sunt un ratat“)
  • Ghicirea viitorului – subiectul prevede un final neativ pentru un eveniment, fără a avea suficiente dovezi pentru aceasta (“Sigur voi rata promovarea“)
  • Catastrofizarea – un eveniment negativ, care s-a petrecut sau se va petrece, este considerat nu numai neplăcut, ci teribil, îngrozitor, de nesuportat (“Va fi îngrozitor dacă voi cădea la examen“)
  • Ignorarea pozitivului – persoana desconsideră toate succesele personale sau ale celorlalți, considerând că acestea nu sunt importante (“Oricine ar fi putut face acest lucru“)
  • Filtrarea negativă – este o distorsionare negativă asemănătoare cu cea precedentă și presupune focalizarea exclusiv pe evenimente cu conținut negativ (un scriitor care a primit nouă recenzii pozitive se va concentra doar asupra celei de-a zecea, în care este criticat)
  • Judecata afectivă – persoana interpretează datele realității prin prisma trăirilor sale emoționale (“Dacă mie mi-e frică să zbor cu avionul, atunci înseamnă că este foarte periculos să zbori cu avionul“)
  • Blamarea – persoana îi consideră pe cilalți vinovați în exclusivitate pentru problemele și eșecurile sale (“Numai din cauza părinților mei am ajuns așa“)
  • Realizarea unor comparații inechitabile – persoana interpreteaă evenimentele conform unor standarde nerealiste care iau în calcul numai persoane care au performanțe superioare lui (“Are rezultate la olimpiade mai bune decât mine.)
  • Orientarea plină de regrete către trecut – persoana își concentrează atenția asupra acelor lucruri pe care ar fi trebuit să le facă mai bine în trecut, în loc să se concentreze asupra prezentului și viitorului (repetarea obsesivă a lui “nu ar fi trebuit să fi spus/făcut asta“)
  • Orientarea “ce ar fi dacă? “ – persoana își adresează sau adresează celorlalți tot felul de întrebări în legătură cu evenimentele negative care s-ar putea întâmpla și nu este niciodată satisfăcut de răspunsuri (“ce ar fi dacă voi leșina și îmi voi pierde autocontrolul? “)
  • Orientarea centrată exclusiv pe evaluare: persoana îi judecă permanent pe ceilalți și pe sine însuși în termeni extremi (similar gândirii dihotomice – “bun- rău“,“valoros – lipsit de valoare“,“eu nu învăț suficient de bine la facultate“,“nu sunt un sportive suficient de valoros“)
  • Respingerea contraargumentelor – persoana respinge toate argumentele care contrazic gândurile și convingerile sale negative (o persoană care crede că nu este frumoasă va respinge orice dovadă legată de faptul că are o înfățișare agreabilă).

Majoritatea dintre noi, independent de nivelul de inteligență sau gradul de cultură, “comitem“ astfel de erori de gândire în vața noastră de zi cu zi. Unele gânduri negative pot fi chiar adevărate… Important este să identificăm, cu realism, dovezile care vin (sau nu!!!!) în sprijinul lor. Identificarea modelului de distorsionări cognitive realizate mai frecvent este necesară pentru punerea în practică a celor mai bune strategii de contracarare a acestora.

Aștept cu interes răspunsurile voastre la provocarea lansată, inclusiv pe mail – diplomatiasentimentelor@gmail.com

Cu bine!

Anunțuri

13 gânduri despre &8222;Despre gânduri… și emoții&8221;

    1. Imi amintesc doar de situatii in care am putut cu foarte mare efort si silita de imprejurari. Efort inseamna ca dupa amanari nesfarsite , cu dureri in piept, cu tremur si cu marea dorinta de a nu mai repeta am reusit sa inchei o actiune. Momente in care am putut mai simplu, pentru ca am vrut si am muncit pentru asta, ei bine,despre ele nu prea imi mai amintesc. Probabil sunt intr-un trecut mult prea indepartat.

      Apreciat de 1 persoană

  1. Ce ar fi nevoie sa se intample pentru a reactiva una dintre deprinderile pe care azi nu crezi ca le mai ai, dar stii ca le-ai avut candva, pentru ca de ea/ele te-ai folosit atunci cand ai putut sa te mobilizezi intr-o anumita directie?
    Care ar fi cea mai simpla noua actiune pe care ai intreprinde-o doar pentru ca vrei, nu pentru ca trebuie, doar pentru propria-ti satisfactie, stare de bine?

    Apreciat de 1 persoană

  2. Actiunile mele sunt determinate(sau mai degraba nu, in sensul ca lipsesc) in acest moment de 3 factori:
    -frica-in ceea ce priveste actiunile ce tin de profesie, intalnit cu oameni
    -oboseala -in ceea ce priveste miscarea, de exemplu sport
    -stare de inutilitate a actiunilor in ceea ce le priveste pe celelalte ce ar tine de pasiuni(nu ma duce nicaieri, oricum nu iese asa cum imi doresc).
    Deci actiune care sa-mi dea stare de bine nu prea exista in acest moment, toate se lovesc in justificarile de mai sus.
    Ce m-ar ajuta sa ma mobilizez? Diminuarea fricii, toate celelalte, pozitive sau negative deriva de aici.
    Dar cred ca monopolizez prea mult comentariile la acest articol, nu stiu daca intr-o astfel de discutie vrei sa il transformi.

    Apreciat de 2 persoane

    1. Iti multumesc pentru deschidere, iti multumesc pentru participare. Eu imi doresc ca DS sa devina o platforma de comunicare, un loc in care schimbul de idei sa fie o resursa pentru fiecare dintre noi.

      Eu cred in utilitatea micilor, uneori aparent infimelor, schimbari. Am convingerea ca, fiind cu totul parte dintr-un sistem, lucrurile vor evolua apoi similar domino-ului: miscarea unei piese va duce la miscari aproape reflexe, in consecinta, ale celorlalte. Astfel, eu incerc sa imi stabilesc obiective mai mici, dar pasi concreti in sensul dorit, prin care sa imi ofer, ulterior „pasirii”, satisfactia unui lucru implinit, fie el si aparent detaliu prin simplitatea operatiunilor implicate… O minima activare comportamentala…

      Cartea pe care am recomandat-o recent, „Demonul Amiezii”, cred ca este una in care poti gasi numeroase raspunsuri… eu una ma declar uimita si incantata de demersul autorului. Cred ca este cea mai complexa si inteligibila descriere a fenomenului complex reprezentat de depresie.

      Apreciat de 2 persoane

      1. Si eu iti multumesc pentru posibilitatea de a discuta lucruri care ocupa o mare parte din gandurile mele. Inteleg tehnica pasilor mici si inteleg ca in timp poate duce la schimbari importante. Din pacate eu traversez o perioada in care nu pot ajuge nici macar la unul dintre acesti pasi.

        Apreciat de 2 persoane

      2. Nu ezita, atunci, sa ceri ajutor. Iti poti alege o persoana de incredere pe care acum, cand ti-e greu, sa te poti baza pentru a te motiva si sprijini, care, poate, ti-ar putea fi ca un „felinar” pe calea pe care vrei sa o parcurgi. E adevarat, fiecare suntem artizanii propriei schimbari, dar nimic nu ne obliga sa mergem singuri pe drumul asta: este suficient de lat pentru a-l parcurge alaturi de altcineva…

        Apreciat de 1 persoană

  3. Din pacate ajutorul ramane o situatie ideala si atat. La nivel personal, de familie, prieteni sunt persoane care nu ar intelege si pe care nu le pot implica si altele in cazul carora intelegerea starii la adevarata ei instensitate mi-ar aduce mai multe dezavantaje si m-ar izola si mai tare. Ajutorul profesional e constrans de latura financiara. Sunt eu si atat.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Eu admir luciditatea observatiilor tale, am parcurs parte din postarile tale si pot spune ca pasii parcursi de tine, auto-terapeutici, sunt semnificativi. Mai mult, cred ca pot servi drept ghid pentru cei care cauta o „harta” mai bun[, pentru a traversa acelasi „tertoriu”… Iti doresc sa poti gasi calea de a impartasi, cuiva, direct, dificultatile cu care te confrunti, pentru a capata un ajuor suplimentar, acel „punct” exterior pe care te poti baza atunci cand ai nevoie de sprijin. Nu e obligatoriu sa fi singura! Mi-ar placea sa cred ca iti poti face noi prieteni care sa te poata intelege… sau macar sa incerce, astfel incat sa-ti poata oferi caldura de care solitudinea ne tine atat de departe…

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s