Nici nu te-ai trezit bine de dimineață şi lumea întreagă parcă a început să pună în aplicare un plan malefic pregătit împotriva ta: vecina de la etaj te-a trezit într-un țocănit de tocuri ce în alt moment ți-ar fi evocat hipodromul, copilul vecinilor de lângă are cea mai cruntă criză de tantrum posibilă, instalația electrică a hotărât, în numele tău, că sucul rece de portocale, cafeaua şi ştirile îți fac rău, bateria laptop-ului s-a descărcat, cu premeditare, azi-noapte…
Telefonul, doar, mai merge, parcă doar ca să
permită enervantului de la serviciu să îți trimită un mail din care, printre rânduri, să înțelegi că toată  munca, din ultima lună, a ta şi a echipei tale a fost în van şi că trebuie, până la finalul zilei, să încropeşti o justificare pentru o decizie ce ți-a fost impusă… Azi, fireşte, când şi doi colegi, pe care te-ai fi putut baza pentru ajutor, au anunțat că nu pot veni la muncă!

Şi, uite aşa, ai reuşit să-ți scrânteşti glezna când ai coborât din pat, înjurând în gând de mama-focului ai lovit cu tâmpla colțul uşii de la dulapul suspendat din bucătărie, în fuga nervoasă spre ieşire ți-ai scăpat cheile în casa liftului şi..

Sună cunoscut, nu?! Cred că fiecare dintre noi a trecut cel puțin o dată printr-un asemenea coşmar la începutul unei zile. Poate ne-am consolat cu vorba aceea: „O belea nu vine niciodată singură” şi am asistat la dezastrul zilei ce a urmat. Am asistat, zicem noi, „neputincioşi”. Că „aşa era să fie”! „S-a văzut, doar, de dimineață!”

Ne e la îndemână să gândim aşa – vine, cumva, şi ca o uşurare să poți pune exclusiv pe seama ceasului rău, pisicii negre, alinierii stelelor, ghinionului lucrurile neplăcute care ți se întâmplă! Poate fi confortabil mai ales pentru că astfel pasezi o parte semnificativă (uneori chiar în întregime) din responsabilitatea ce revine asupra consecințelor unor lucruri, situații, acțiuni…

„Nu e vina mea! Totul a început prost astăzi şi a mai venit şi ea/el să pună paie pe foc! Nu a văzut că nu sunt în apele mele?!? Ar fi trebuit să ştie că nu e un moment potrivit!”
Da, aici încep cu adevărat problemele! Ghinionul, pisica neagra, ceasul rău şi blestemele ne fac să ne certăm şi cu oricine ne iese în cale. 🙂

Da, poate că cel care a îndrăznit să-ți vorbească ar fi putut să vadă că ceva e în neregulă cu tine! Dar, la fel de bine, poate o lăbuță neagră de pisică îi „apăsa” şi lui pleoapele :). Sau, poate,  pur şi simplu, are un nivel mai scăzut de empatie. Şi, nu uita, nimeni nu citeşte gânduri!!! De unde să ştie el exact ce îți trece ție prin minte?! Sau poate prin suflet… Iar dacă buzele tale au lăsat auzului său doar ceva ce semăna a mârâit…

Se poate întâmpla ca totul să meargă prost! Da, chiar totul! Dar e o chestiune de alegere dacă permitem situațiilor să ne întunece judecata, să ne împingă spre vorbe şi comportamente pe care altfel, în alte condiții, nu le-am găsi nici măcar noi avantajoase! Controleză-te! Găseşte-ți propriul ritual de revenire la o stare de calm, chiar de pasivitate prin retragere, un efort de amânare dacă e nevoie! Farfuriile se sparg, iar relațiile se erodează! Există, desigur, iertarea, dar ce te faci atunci când fie nu mai e posibilă, fie când nu e dorită? Dorită de celălalt, de data asta, pentru că, involuntar, ai pasat mingea cu totul în terenul său. Iar, după preluare, în mediul organizațional cu precădere începe contraatacul… 🙂 Şi dacă şi interlocutorul tău a început ziua în acelaşi mod…

Controlează-te! Până la urmă, după ziua de azi va fi şi mâine, şi poimâine, şi peste o lună! Nervii trec, iar nevoia de ceilalți e esențială pentru fiecare dintre noi.

Gândeşte cum ar fi ca reacțiile tale necontrolate să se producă atunci când eşti la volanul maşinii tale! Nu ai un girofar care să semnalizeze situația de urgență: „Feriți-vă, nu răspund pentru reacțiile mele!” O tablă înfundată şi o imagine şifonată se mai îndreaptă, dar altceva… mai greu!

Controlează-te!

Sursa foto: Pinterest