Într-o zi te placi și într-alta nu

Într-o zi îți pare că aproape orice stă în puterile tale, iar alteori parcă nu îți vine să începi nimic nou, de teama că nu te vei descurca….

Este normal să avem suișuri și coborâșuri în raporturile noastre cu noi înșine. Aceste oscilații ale stimei de sine sunt legitime și utile. Îndoiala de sine este, până la urmă, o dovadă a inteligenței…

„Toate manifestările de suferință a stimei de sine sunt normale atâta timp cât rămân ocazionale. Problema nu se pune decât dacă ele devin frecvente sau chiar constante, intense, disproporționate în raport cu ceea ce le-a declanșat. Ele sunt atunci dovada unui eșec al mecanismelor de reglare normale ale stimei de sine.”

„Tulburările stimei de sine sunt întrucâtva marii factori agravanți ai tuturor formelor de dificultăți: ele sunt un factor mereu întâlnit în depresii, anxietate, fobii, probleme de gestionare a impulsurilor… Ele facilitează șovăielile sufletești și sunt factori de blocare a dezvoltării personale, făcând ca dificultățile indivizilor să se repete fără vreun progres.”

Care sunt simptomele unei stime de sine scăzute?

  • preocupare excesivă, uneori până la obsesie, pentru imaginea noastră, eul nostru social;
  • tensiune interioară, cu impresia că ne aflăm permanent sub lupa unui microscop exigent al ochilor tuturor celor cu care interacționăm;
  • sentiment de singurătate și, de la un punct, izolare;
  • sentiment de impostură, declanșat la cea mai mică apreciere primită din exterior: Oare chiar merit lauda asta? Oare reușita asta nu e doar un produs al întâmplării?, mergând până la: Mai bine nu se întâmpla, că nu am cum să repet faptul ăsta extraordinar,care nu mi se datorează de fapt. Oare voi reuși să mă ridic la înălțimea așteptărilor?
  • comportamente nespecifice, în dezacord cu valorile și principiile persoanei, care aduc atingere propriilor interese; poți ajunge să faci niște lucruri care te îngrozesc, te întristează și, de la un punct, te umilesc; de multe ori a apela la serviciile unei prostituate sau acceptarea repetării unor abuzuri fizice ascund o stimă de sine demolată…
  • tendință de autoagravare când îți merge răuE ciudat,,, ca și cum, în loc să vreau să mă ajut, aș vrea mai întâi să mă pedepsesc pentru ceva…Și, în loc să caut compania prietenilor, mă izolez în casă și plâng ascultând muzică tristă…
  • adoptarea unor opțiuni de viață contrare dorințelor noastre, intereselor și intuițiilor – de câte ori nu am auzit de opțiunea unui mariaj cu o persoană pe care respectiva/respectivul nu o iubea… dintr-un amestec complicat de teamă de a sfârși singur/ă (din moment ce cineva era interesat/ă de mine, nu trebua să pierd șansa), de îndoială în privința opțiunilor mele (m-am lăsat să fiu ales/aleasă ca să nu îmi asum responsabilitatea de a face eu asta), de resemnare obscură (la urma urmei, crezi că meriți ceva mai bun?)… Și, apoi, după un timp, inevitabil apare un sentiment de irosire și absurditate, alimentând, și mai mult, nemulțumirea cronică privind propria persoană…
  • dificultatea de a cere ajutor – paradoxal, persoanelor cu o înaltă stimă de sine le este cel mai ușor să solicite ajutorul celorlalți;
  • dependență excesivă de normele și codurile grupurilor sociale, de modă...
  • capcana prefăcătoriei, a minciunii fără sfârșit – te ascunzi în spatele unui personaj social, pe care îl folosești ca paravan pentru tine, cel despre care ești convins că, odată cunoscut așa cum este cu adevărat, ar fi respins de ceilalți…
  • tentația negativismului, de a nu vedea decât laturile rele, meschinăria, în alții: cu cât te îndoiești mai mult de tine ,cu atât mai puțin îi suporți pe cei care te fac să te îndoiești, pe cei care contrazic, pe cei care nu au aceeași părere sau același stil de viață ca tine;
  • probleme cu re-analizarea, cu repunerea în discuție: în fața spaimei legate de ce ar putea afla despre sine de la ceilalți, decât să își asume responsabilitatea într-o situație dată, preferă să încheie orice discuție și să evite revenirea, vreodată, asupra celor întâmplate…
  • caracter excesiv al emoțiilor negative, care duc la frecvente conflicte și pervazive tensiuni în relaționare: Cu tine, totul devine complicat, iei în tragic toate nimicurile…

Soluția? Nu, nu să te gândești mai puțin la tine însuți/însăți, ci să te gândești într-un mod diferit!

Stima de sine înseamnă să îmi dovedesc că sunt capabil:

  • să spun ce gândesc;
  • să fac ce vreau;
  • să insist când mă lovesc de o dificultate;
  • să nu îmi fie rușine să renunț;
  • să nu mă las păcălit de publicitae sau de modă, care vor să mă facă să cred că nu sunt o persoană cum trebuie dacă nu port cutare marcă de haine sau nu gândesc în cutare mod;
  • să râd din toată inima dacă sunt luat peste picior fără răutate;
  • să știu că pot supraviețui eșecurilor mele;
  • să îndrăznesc să spun nu  sau stop;
  • să îndrăznesc să spun nu știu;
  • să îmi urmez calea, chiar dacă sunt singur/ă;
  • să îmi acord dreptul de a fi fericit/ă;
  • să suport să nu mai fiu iubit/ă, hiar dacă asta mă face nefericit/ă pe moment;
  • să mă simt împăcat cu mine însumi/însămi;
  • să spun mi-e teamă sau sunt nefericit(ă) fără să mă simt înjosit/ă;
  • să îi iubesc pe ceilalți fără să îi supraveghez sau să îi sufoc;
  • să fac tot ce pot ca să reușesc ceea ce vreau să reușesc, dar fără să mă forțez;
  • să îmi dau dreptul de a decepționa sau de a rata;
  • să cer ajutor fără să mă simt inferior/inferioară;
  • să nu mă desconsider și nici să nu îmi fac rău când sunt nemulțumit/ă de mine;
  • să nu mă simt invidios/invidioasă de succesul sau de fericirea celorlalți;
  • să pot s supraviețuiesc nefericirilor mele;
  • să îmi dau dreptul de a-mi schimba părerea după ce chibzuiesc;
  • să dau dovadă de umor față de mine însumi/însămi;
  • să spun ce am de spus, chiar dacă am trac;
  • să trag învățăminte din greșelile mele;
  • să mă arăt în costum de baie chiar dacă corpul meu nu e perfect;
  • să mă simt în regulă cu rănile din trecutul meu;
  • să nu îmi fie teamă de viitor;
  • să găsesc că sunt un tip/o tipă ok, cu calitățile și cu defectele mele;
  • să simt că progresez și că trag învățăminte din viață;
  • să mă accept așa cum sunt astăzi, fără să renunț totuși să mă schimb mâine;
  • să ajung să mă gândesc și la altceva decât la mine și la limitele mele…

Sursa: Cristophe André, Imperfecți, liberi și fericiți – practici ale stimei de sine, Ed. Trei, București, 2009

Sursa foto: pixabay.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s