„Dincolo de dorința de a fi, exprimată prin posibilități personale și niveluri de aspirație, dincolo de dorința de “a avea”, care ține de trebuință și de simț critic, mai rămâne încă ceva. Este fondul conștiinței noastre, exprimată în limbajul comun prin întrebarea cum ne simțim. Este starea fără dorințe, fără disconfort. Este o reflectare a spiritului în sine sau ceea ce sesizăm când spiritul se întoarce asupra lui însuși prin fenomenul de introspecție.

Putem considera această stare ca fiind linia de zero, punctul de plecare al vieții noastre psihice. În mod normal această stare exprimată prin sentimentul de ”a fi” trebuie să se situeze ușor deasupra liniei zero, spre o motivare afectivă pozitivă. Este starea corespunzătoare sentimentului caracterizat prin ” bucuria de a fi”. Vrem sau nu vrem să admitem, în stadiul actual de cunoaștere trebuie să spunem că psihicul este în sine, ca și corpul, o sferă, un camp energetic. Există ca urmare un nivel energetic foarte bine delimitat, propice stării noastre de sănătate. Acest nivel este cel care corespunde motivării noastre afective, sentimentului caracterizat prin bucuria de a fi. Psihicul, creierul, toate celulele noastre au nevoie, pentru a-și menține un echilibru fiziologic și pentru a avea, o funcționalitate optimă de reflectare în plan biochimic a motivării noastre afective, de bucuria de a fi. Acest nivel psihologic cu corelate energetice, informaționale, biochimice și neurofiziologice reflectate până la ultima celulă din noi corespunde armoniei noastre interne și externe. Nu poate exista sănătate, dezvoltare și funcționare optimă fără să existe o armonie funcțională între coștientul și inconștientul nostru, între funcțiile noastre interne, între noi și semeni, între noi și Cosmos. Toate aceste verigi sunt strâns legate și interdependente.

Cititorii romanului ”Shogun” al lui James Clavell își amintesc de frecventa folosire de către personajele cărții a noțiunilor de ”armonie” și de ”karma”. Marea lor grijă era de a nu-și tulbura armonia. Toate evenimentele nefericite erau puse pe seama ”karmei”, a sorții. Le acceptau deci ca venind dintr-o altă condiționare a vieții lor pentru care, de vreme ce n-o puteau schimba, nu este rational să se tulbure, să-și strice armonia.

Omul din vremea noastră pare să fi uitat demult ce înseamnă armonia din spiritul său. În fiecare clipă, fie că lecturează o carte, fie că deschide televizorul, merge pe stradă sau se află la serviciu, ghearele dizarmoniei i se înfig în suflet. Este, într-adevăr, nevoie de o mare forță de stăpânire de sine ca să rămâi  netulburat de vacarmul lumii actuale. Cu câteva excepții, și acelea clădite fără succes astăzi, întreaga noastră viață este clădită pe structuri dizarmonice. Furia politică, șantajul celor mari asupra celor mici, literatura de senzație, muzica sincopată, filmele de groază, ”știrile străzii”, intoleranța oamenilor înrăiți de sărăcie într-o lume care își exhibă opulența – nu pot decât să cultive ura, anxietatea, comportamentul deviant – toate ducând la binecunoscuta ”fericire” a omului modern. Tocmai pentru acest motiv marii înțelepți au simțit nevoia să se retragă din lume și să mediteze în liniște.

Din punctul de vedere al trăirii psihologice pure nu are nicio importanță ce avem și cât avem. Dincolo de minimul necesar rămânem doar cu noi înșine, cu sentimentul de mulțumire sau de pustiire a ființei noastre.Din punctul de vedere al trăirii psihologice pure nu are nicio importanță ce avem și cât avem.”

Dumitru Constantin Dulcan – Inteligența materiei, București, Ed. Teora,1992