Când lucrurile nu merg prea bine, sau mi se pare mie că nu merg atât de grozav pe cât mi-aș dori și cred că aș merita, tind să mă consolez cu gândul că nu sunt singură, că am lângă mine un bărbat puternic, capabil să mă scoată din orice belea…
Cu aroganța-mi specifică, adaug: „Și este atât de puternic pentru că și eu l-am sprijinit în a deveni așa!”
Lucrurile merită a fi nuanțate…
A fost nevoie de ani să realizez și cum am reușit, amândoi, să ne facem unul pe altul mai puternici…
„Nu se gândește cu inima!”, „Așa trebuie să faci, că așa face toată lumea!”, „Trebuie să fim și noi în randul lumii!”, „Ce e aia pasiune?!?! Nu ține de foame!”, „Ce se face atâta caz pentru niște nimicuri?”, „Nu e bine să se supere cineva pe tine!”, „Lasă de la tine și de data asta, că nu mori!”, „Ce știi tu?!?”, „De ce să te grăbești?”, „De ce nu te miști mai repede?”, „Ce-o să spună lumea?!?”….
Pe scurt:
„Și-așa-i rău, și-așa nu-i bine, niciodată e ca tine!”
De copilă, pusă în fața lumii celei mari, mi-am dorit să fiu o femeie puternică, independentă. Dezamăgirile, care nici pe mine nu m-au ocolit, m-au făcut să îmi doresc să pot muta munţii din loc, singură.
Mi-am impus să nu mai simt, ca să nu mai sufăr…
Și, cumva, chiar am reușit! Am reuşit să „intru” în costumul unui robot: programat, calculat, rece şi gol… Un trup cu viaţă, dar care a uitat să trăiască.
Şi abia când din oglindă nu mă mai căuta niciun zâmbet, abia atunci am realizat că mi-a lipsit răspunsul la prima întrebare pe care mi-aș fi dorit să o înțeleg cândva:
Cum este, de fapt, o femeie PUTERNICĂ?
“Cât despre mine, sunt un optimist."
iulie in doi
.... si asa vreau sa raman...
about life and much more
Know your limitations then defy them...
Am avut revelaţia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu niciun adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esenţă, sediul lui nu e nici în ştiinţă, nici în filozofie, nici în artă.– Petre Țuțea
