Fericirea mea

Ieri, în cabinet, am primit o întrebare care m-a făcut să simt o nevoie urgentă de a trage aer în piept:

Dar care-i fericirea ta?

Ce mă fericește pe mine? Răspunsul e simplu, rapid: familia mea. Dar nu e complet. Așa, ne-nuanțat, parcă nu cuprinde tot ce aș avea de spus. Așa că am pornit și eu la a realiza sarcina terapeutică pentru care cred că fiecare dintre noi, la un moment dat, ar fi util să își rezerve măcar zece minute.

Sunt fericită pentru că:

  • Respir – sunt îndrăgostită de viață! Sunt fericită că, în fiecare dimineață, îmi deschid ochii și mă bucur de un nou răsărit;
  • Gândesc – da, recunosc, uneori m-am gândit că poate mi-ar fi mai bine dacă nu aș mai vedea unele implicații ale lucrurilor cu care mă confrunt, ale reacțiilor altora, ale consecințelor unor alegeri. Dar, dacă trag linie, sigur e mai bine așa: sunt recunoscătoare că pot conștientiza, în sensul complet al cuvântului, viața! Și că pot anticipa evoluțiile – măcar o parte semnificativă dintre ele, care mă pot afecta pe mine sau pe cei apropiați mie. Sau pe cei mai îndepărtați…
  • Iubesc – nu oricine poate face asta! Sunt recunoscătoare pentru faptul că, atunci când mă gândesc la oamenii pe care îi iubesc, simt că mi se umple pieptul de fericire și nu mai am suficiente cuvinte, sau parcă sunt prea puțin sugestive, oricât de prețioase se vor, pentru a reda dragostea pe care o simt, pe care o am în viața mea;
  • Sunt iubită – și acceptată, luată ca atare, respectată! Cât de important este, pentru mine, mai ales în clipele de neliniște și nesiguranță, să simt sprijinul și afecțiunea necondiționată a familiei și prietenilor mei! Că e vorba de un cuvânt bun, de o atingere, de un zâmbet, de o critică din care se vede cât de mult le pasă…
  • Vreau! – E mare lucru să poți, dar și să vrei să faci lucruri, să cunoști oameni, să legi relații, să îți faci planuri… Imaginează-te în ipostaza celui care nu mai vrea nimic… sau cel puțin așa îi pare, că nu și mai dorește nimic…
  • Fac și ceea ce îmi place – cred că e mare lucru să faci și ceea ce îți place, nu numai ceea ce societatea face să trebuiască; și mă face foarte fericită și faptul că am o profesie în care mă regăsesc. Aș vrea să spun că eu am ales psihologia; dar, de fapt, cred că ne-am ales reciproc… 🙂
  • Am idei noi – La finalul unei zile, pe lângă sumarul lucrurilor pe care le-am făcut, am început să mă gândesc și la ideile noi pe care le-am avut în ziua respectivă; chiar încerc să îmi rezerv timpul de a le nota – s-a dovedit taaaaaaare util acest obicei;
  • Mă dezvolt – iar aici mă refer, în primul rând, la cunoașterea de sine. Nu mi-e comod, uneori, să admit că sunt lucruri pe care e preferabil să le schimb în ceea ce privește felul meu de a fi, să nu încetez niciodată să fac reglajele fine care mi-ar putea spori mulțumirea. E important, mereu, să îmi amintesc mie însămi că mi-am propus să nu renunț niciodată să merg pe drumul ăsta, către mine!
  • Mai pot să mă joc – că e vorba de jocul inițiat de copiii mei, de tatonările continue cu partenerul meu, de micile momente ludice ale fiecărei zile, încă mai pot să îmi dau voie să mă joc! Îmi spunea cineva, acum mulți ani ani, că cel mai mare pericol pentru un om e să ajungă într-o stare în care nu își mai dă voie să se joace și nu își mai dă voie să se bucure, ca un copil, de lucrurile simple din viață. Am ajuns să fiu de aceeași părere: în noi este și va rămâne mereu copilul interior, care își cere drepturile… Încerc să nu mă iau prea în serios și să îmi dau voie, din când în când, să mă joc; la propriu!
  • Eu și toți ai mei suntem sănătoși – consider o mare binecuvântare sănătatea. Poate părea un clișeu, dar și eu cred că, dacă ești sănătos, oricărei probleme ai avea, oricărei provocări ar trebui să îi faci față îi vei găsi o soluție!

Și mai sunt fericită pentru că lista asta o pot continua! Sunt fericită pentru fiecare moment al vieții mele, fie el vesel sau trist. Sunt fericită pentru că simt și gândesc, pentru că trăiesc! Și trăiesc alături de oameni care mă iubesc și mă respectă!

Încercați să vă scrieți propria listă a fericirii! A fericirii pe care o aveți, dar și a fericirii pe care vreți să o obțineți. Luați ca reper ceea ce e important pentru voi, valorile voastre, nevoile…

Reclame

Curiozități?

Psihologia ne oferă tot felul de concluzii interesante, direct aplicabile în viața de zi cu zi – tocmai pentru că prin analizarea acesteia au fost extrase…

Ce spuneți de 25 dintre concluziile studiilor efectuate (inclusiv de cercetători britanici 😉 ), enunțuri pe care Daily Vibes le-a sumarizat și popularizat recent:

  1. Oamenii sunt mai fericiți atunci cand sunt ocupați – simplul fapt că sunt ocupați le alimentează starea de bine;
  2. Fericirea, furia, tristetea, teama, dezgustul și surpriza/mirarea sunt singurele șase emoții a căror exprimare la nivel non-verbal este aceeași, oriunde în lume;
  3. Că mănânci ciocolată sau te îndrăgostești, se pare că organismul tău secretă cam aceleași substanțe chimice…;
  4. Oamenii sunt mai cinstiți atunci când sunt obosiți;
  5. O îmbrățișare de 20 de secunde produce, în organism, substanțe chimice care te fac să capeți încredere în cel pe care îl îmbrățișezi;
  6. Studiile arată că pierderea telefonului duce la o stare de panică similară celei resimțite când ești în pericol de moarte;
  7. Raționamentele tale tind să fie mai logice atunci când le gândești în altă limbă decât cea nativă;
  8. Schizofrenia nu a apărut niciodată la o persoană oarbă;
  9. Liceenii zilelor noastre au un nivel al anxietății similar celui al unui pacient obișnuit al spitalelor de psihiatrie din anii 50;
  10. Creierul nostru decodează respingerea ca durere;
  11. Mintea ta rătăcește aproximativ 30% din timp;
  12. Cele mai vii dintre amintirile tale sunt, cel mai probabil, eronate;
  13. Chiar și iluzia progresului ne motivează;
  14. Dependența de Internet ar putea fi adăugată listei de tulburări mintale;
  15. Nu poți face mai multe sarcini complexe în același timp;
  16. Inconștientul tău e primul care se prinde despre ce e vorba într-o situație;
  17. Suntem capabili de relații apropiate cu doar aproximativ 150 de persoane;
  18. Când îți amintești un eveniment, de fapt îți aduci aminte de ultima data când ți l-ai amintit;
  19. Reții mai ușor părți mai mici dintr-un întreg;
  20. În timp, amintirile se distorsionează și fiecare dintre noi are cel puțin o amintire eronată;
  21. De cele mai multe ori persoanele care se manifestă agresiv sunt oameni cu o stimă de sine scăzută;
  22. 80% din conversațiile noastre cuprind văicăreli;
  23. Oamenii care practică voluntariatul sunt mai satisfăcuți cu viața lor;
  24. Creierul este mai creativ atunci când este obosit;
  25. Relațiile sunt mai importante pentru sănătatea ta decât exercițiile fizice!

Pornind de la o parte din aceste enunțuri, putem ajunge și la niste concluzii amuzante:

Între cele 150 de persoane cu care te vezi cel mai frecvent (raportat la marea masa a populației), e probabil să se afle și cea/cel cu care poți avea o relație apropiată.

Pentru a o/îl identifica, accesează-ți mintea inconștientă și ascultă-ți instinctele! Poți face asta chiar și în timpul/în locul orelor de sport, pentru că o relație consistentă și autentică este o cale sigură pentru menținerea stării de sănătate (inclusiv fizică).

Odată găsit(ă), nu ezita să o/îl îmbrățișezi cât mai des, măcar pentru 20 de secunde de fiecare dată, ca să vă consolidați încrederea reciprocă. Dacă devine agresiv(ă), fii sigur(ă) că stima ei/lui de sine e suficient de scăzută ca să te poți îndepărta! 😉

La începutul unei relații, dacă vrei să vezi care sunt realele opinii și intenții ale celuilalt, întâi obosește-l și apoi întreabă-l! Fiind obosit, ar putea fi și mai creativ și să îți propună idei care nici prin cap nu-ți trecuseră înainte! La fel, poți să te documentezi un pic legat de exprimarea emoțiilor de bază: bucuria se exprimă și se citește pe fețele oamenilor la fel, peste tot! La fel și surpriza, tristețea, furia, teama sau dezgustul…

Și, da, dacă vei fi respins(ă), va durea! Stai liniștit(ă), oricum 80% din conversațiile noastre cuprind văicăreli, deci amicii tăi sunt antrenați în ascultarea acestora; ca și tine, dealtfel, în ceea ce îi privește…

Pe de altă parte, o reacție bună poate fi extraordinară! Oricât de mică ar fi! Iluzia progresului motivează!

În continuare, nu pierde din vedere să fiți amândoi ocupați! Tot timpul! Dezirabil unul cu celălalt…

Iar atunci, în alea 30 de procente din timp în care mintea ți-o ia razna și îți amintești cât de minunat(ă) era cea/cel de care te-ai despărțit anterior, spune-ți că până și cele mai vii amintiri ale noastre sunt, probabil, eronate și concentrează-te pe aici și acum, pe relația ACTUALĂ. Nu suntem prea buni la multi-tasking, mai ales relațional… Până la urmă tot se află…

Te gândești la fosta și nu știi ce să faci cu actuala? Gândește situația în altă limbă, ai o șansă în plus să faci o alegere ceva mai rațională… Și, ca un pont: mănâncă ciocolată și gândește-te, la fiecare, pe rând; compară senzația data de ciocolată cu senzația pe care o ai când te gândești la fiecare dintre cele două persoane. Ceva comun? Nu? Da? Alege ciocolata! 🙂

Aaaa, da: și, orice ai face, nu îți rătăci telefonul!!! Toate cele de mai sus se vor anula din pricina acestui pericol major: pierderea telefonului! Cum îți vei mai satisface, în timp ce ești departe de casă, dependența de net? Cum vei mai citi aceste rânduri?

O seară faină!

Sursa foto: Pixabay

Copilul interior și imaginea de sine

În alergarea după satisfacerea nevoilor noastre sociale, ajungem deseori, să uităm că viața are și laturile sale relaxante, că nu totul se reduce la bani, statut, că nu toate acțiunile noastre trebuie să aibă un scop practic bine determinat.

În continuu parcă dorim mai mult, mai repede, mai sus… Ne lăsăm prinși în rat-race-ul aspirațiilor citadine, ajungem să ”ne distrăm doar cu ocazia paharului de ceva de la finalul unei zile încărcate. Am uitat că programul de lucru are o limită, pierdem din vedere nevoile celor dragi nouă, dar și pe ale noastre înșine, devenim absenți în relația cu cei care ne iubesc cel mai mult.

”Mai mult, mai bine, mai repede, mai…”

Parcă l-am luat la palme pe copilul de odinioară,

Continuă să citești Copilul interior și imaginea de sine

Cine eşti?

image

Cum eşti atunci când nu e nimeni în jurul tău să te observe? Ce-ți spui atunci când nu e nimeni în preajmă să-ți surprindă, în ochi, trăirile?
Ce crezi, de fapt, despre tine şi îndrăzneşti să îți spui doar uneori, în singurătate?

Continuă să citești Cine eşti?

Momente

image

În viata, fiecare moment, fiecare perioada vine cu plusurile si minusurile sale. Imi parea cinica si vizand numai posibilele fapte rele vorba: „In viata, totul se plateste”.

Da, in viata totul are un cost, inclusiv faptele, momentele, trairile bune…

Nu ma numar printre cei care le au pe toate. Nici nu cred ca exista asa ceva! Sau, cel putin, eu nu am intalnit inca si nici nu am cunoscut indirect pe cineva care „sa le aiba pe toate”.

You gain some, you lose some…

Cred ca cel mai important nu e sa contabilizezi ce pierzi atunci cand „castigi” ceva, ci sa fii tu cel care alege, in cunostinta de cauza, ce sa castige si cat sa piarda…
Si mai cred ca e o chestiune de maturitate sa iti asumi responsabilitatea in ceea ce priveste propriile alegeri!

Iar timpul iti va arata cat de realist ai fost in alegerea prioritatilor tale…

Despre ajutor

Atunci când cauți o vorbă bună, când încerci să găsești repere exterioare, utile în căutările tale de sine, când te străduiești să găsești o cale să mai îndulcești amarul pe care paharul numit viață ni-l oferă, a primi sprijinul unui prieten e un dar neprețuit…

Totuși, poate nu ai un prieten cu care să te simți într-atât de în largul tău încât să-i confesezi ceea ce te doare atât de tare, sau poate chiar nu vrei să îi încarci pe cei apropiați cu problemele tale, chiar și dacă e vorba despre familie. Sau mai ales… Atunci cauți ajutorul unei cunoștințe, sau al colegei, vecinei celei înțelepte, despre care știi că a trecut prin lucruri asemănătoare celor cu care te confrunți tu acum.

Sau, poate, alegi să mergi să ceri sprijinul unui preot, al unui psiholog…

Cum să alegi? Pe cine să alegi?

Există un răspuns – și e la îndemână: alege-l pe cel care e coerent!!! Ceea ce spune cel căruia îi soliciți sprijinul în momentele cele mai grele pentru tine trebuie să corespundă ce ceea ce el gândește, trăiește sau face. Caută o persoană autentică, transparentă, împăcată cu sine! Un om care nu se ascunde… Ai nevoie de o persoană care, deși nu spune tot ce gândește, gândește tot ce spune!

Caută acel om responsabil pentru faptele sale! În momentul în care sesizezi că, tot timpul, ceilalți sunt cauza comportamentelor și chiar a sentimentelor sale, mai bine mai cauți un pic…

Sursa foto: Pixabay

Iubita mea Zână Ruginie…

„E toamnă. Prin fereastră, admir arzânda paletă de pe colina din față. Copacii au flăcări în frunze. Aurul se-mpurpurează, purpura se aurește, alături de un carnaval al nuanțelor de verde. Toate par să slujească una și aceeași ființă, zburlită și ordonată, stufoasă și sprintenă, scânteietoare: Zâna Ruginie.

De multă vreme încearcă privirea mea să străpungă secretul Zânei Ruginii. Din pădurea asupra căreia întârzie, mângâind-o, o vede cum răsare, râde, dispare, reapare, prefăcut somnolentă și triumfal goală. E ea, când înfoiere de fuste învârtejind simțurile, când finețe de țesături încețoșând spiritul. Zâna Ruginie există: se cuvine s-o adori iute. Sărbătoare petnru piele și suflet, simfonie în pragul orgiei, dezlănțuită veselie a gingășiilor, această suavă jubilare a tonurilor are ceva tulburător. Căci, curând, copacii vor fi negri, vor fi albi. Și eu mă voi gândi atunci la Zâna Ruginie, frumoasa mea învăluită. În capul meu, voi fi un mare pictor melancolic, plângându-și modelele inaccesibile.

Se zice: toamna, amurgul vieții. Dar dacă amurgul meu ar fi de ruginiul ăsta multiplu și seducător, cu zână de vis și păgână feerie, nu aș avea nimic de regretat, nici solstițiile mele, nici primăverile, nici verile mele. N-ar fi nimic. Iarna sunt ceilalți. E ceea ce-mi voi spune într-o zi când îmi va fi frig de mine.”

Marcel Moreau – Farmecul și groaza

Îți aminteşti?

image

Îți aminteşti de iepuraşul din manualul de Citire, dintr-una din clasele primare, căruia îi era frică de umbra lui?
Dar de Gheorghiță, cel căruia tatăl său, fierarul, îi arunca galbenii nemunciți în foc?
Sau poate de usa aceea cu urmele cuielor

Continuă să citești Îți aminteşti?

Bucuria de a fi

„Dincolo de dorința de a fi, exprimată prin posibilități personale și niveluri de aspirație, dincolo de dorința de “a avea”, care ține de trebuință și de simț critic, mai rămâne încă ceva. Este fondul conștiinței noastre, exprimată în limbajul comun prin întrebarea cum ne simțim. Este starea fără dorințe, fără disconfort. Este o reflectare a spiritului în sine sau ceea ce sesizăm când spiritul se întoarce asupra lui însuși prin fenomenul de introspecție.

Putem considera această stare ca fiind linia de zero, punctul de plecare al vieții noastre psihice. În mod normal această stare exprimată prin sentimentul de ”a fi” trebuie să se situeze ușor deasupra liniei zero, spre o motivare afectivă pozitivă. Este starea corespunzătoare sentimentului caracterizat prin ” bucuria de a fi”. Vrem sau nu vrem să admitem, în stadiul actual de cunoaștere trebuie să spunem că psihicul este în sine, ca și corpul, o sferă, un camp energetic. Există ca urmare un nivel energetic foarte bine delimitat, propice stării noastre de sănătate. Acest nivel este cel care corespunde motivării noastre afective, sentimentului caracterizat prin bucuria de a fi. Psihicul, creierul, toate celulele noastre au nevoie, pentru a-și menține un echilibru fiziologic și pentru a avea, o funcționalitate optimă de reflectare în plan biochimic a motivării noastre afective, de bucuria de a fi. Acest nivel psihologic cu corelate energetice, informaționale, biochimice și neurofiziologice reflectate până la ultima celulă din noi corespunde armoniei noastre interne și externe. Nu poate exista sănătate, dezvoltare și funcționare optimă fără să existe o armonie funcțională între coștientul și inconștientul nostru, între funcțiile noastre interne, între noi și semeni, între noi și Cosmos. Toate aceste verigi sunt strâns legate și interdependente.

Continuă să citești Bucuria de a fi