Bucură-te că ai o familie!
Bucură-te că ești în putere!
Bucură-te că poți simți iubirea!
Bucură-te că ești iubit!
Bucură-te că ești liber!
Bucură-te că poți ajuta!
Bucură-te că știi să faci pe cineva fericit!
Bucură-te că ai șansa să lași ceva în urma ta!
Bucură-te pentru fiecare nouă zi!
Bucură-te că poți fi TU!
Elenis
„În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Şi atunci, am putut să mă liniştesc.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Stimă de sine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Autenticitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeste … Maturitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greşeală să forţez o situaţie sau o persoană, cu singurul scop de a obţine ceea ce doresc, ştiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiţi şi că nu este momentul …
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Respect.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situaţii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, raţiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Iubire de sine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber şi am renunţat să mai fac planuri mari, am abandonat mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place şi în ritmul meu.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Simplitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înşelat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viaţă. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Şi aceasta se numeste … Plenitudine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că raţiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte preţios.
şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăieşti cu adevărat.”
Charlie Chaplin
Sursa foto: Pixabay
” Când i s-a cerut lui David, un copil euro-american, să identifice detaliul lipsă dintr-o imagine care înfățişa un chip fără gură, el a răspuns: ‘Gura!’. Dar Ari, copil asiatic emigrat în Israel, a spus că lipsea ‘corpul’. Întrucât în cultura sa arta nu înfățişează un cap drept imagine completă, s-a gândit că absența corpului era mai importantă decât omiterea ‘unui simplu detaliu precum gura’. ” (Anastasi, 1998, apud Papalia, 2010)
Ne place sau nu, ajungem să fim într-atât de influențați de mediul în care trăim, de condiționările sale ce impun „flexibilizările” noastre adaptative, încât să ne fie greu să mai vedem, deseori, „pădurea”, din cauza fixării asupra unor „copaci” mult prea familiari…
Totul ține, până la urmă, de perspectivă… Ideal ar fi să nu pierdem din vedere tocmai necesitatea privitului în jur, cu un curs al privirii de 360 de grade. Aşa doar ne dăm şansa de a ne intersecta perspectivele şi de a ne lărgi orizontul (în sensul cel mai larg al cuvântului 🙂 )
Sursa foto: Pinterest
„…Orice femeie ar trebui să știe
Cum să se îndrăgostească fără să se piardă pe ea însăși,
Cum să renunțe la un job,
Să se despartă de un iubit
Și să își confrunte un prieten
Fără să ruineze prietenia.
Când să încerce mai mult…
Și când e timpul să plece…
Am fost cinică! Am citit Altfel… și totuși Alice cu detașare ca și cum nimic nu mă atingea. Eram mulțumită că pot citi, că pot înțelege, că mă pot bucura de realitate și de cei dragi. Am privit-o pe Alice Howland ca pe o ghinionistă și am citit trei sferturi din carte cu aceeași pasivitate pe care o manifest când trec pe lângă cerșetorii despre care știu că-și fumează banii obținuți din mila și prostirea muncitorilor onești.
Eram lângă Alice cu mintea, dar nu cu sufletul. Probabil am preluat din starea ei de mie-nu-mi-se-poate-întâmpla-asta după ce a aflat că are un început precoce de Alzheimer. Apoi am simțit-o! Am simțit rușinea! Am realizat prea târziu cât am fost de insensibilă! Deja o pierdusem pe Alice! Deja nu mai era ea însăși, ea – mama, soția, bunica, profesoara și cercetătoarea eminentă de la Harvard dispăruseră! Toate amintirile se ștergeau din mintea…
Vezi articolul original 369 de cuvinte mai mult
„Cine ți-a făcut cel mai mare rău, vreodată?”
…. Aici, răspunsurile variază: „fostul meu soț/fosta mea soție, care m-a înșelat”, „tatăl meu/mama, care m-a părăsit”, „străinul care m-a umilit și m-a făcut să-mi fie teamă și de umbra mea”, „cel care mi-a oferit, pentru prima data, droguri…”
Exemplele pot continua la nesfârșit, pentru că durerea îmbracă atât de multe forme…
„Eu însumi…”
„Eu însămi…”
La fel, multe forme îmbracă și capacitatea fiecăruia dintre noi de a merge mai departe – avem în noi sămânța vieții, a speranței, gândul cel bun care ne ajută să vedem printre lacrimi, printre nori.
Singur(ă), de prea multe ori, cauți cărarea care să te ajute să te îndepărtezi de marginea unei prăpăstii lărgite în fața inimii tale, pregătite să-ți înghită cu totul visurile, speranțele…
Tindem să ne obișnuim așa de ușor… cu orice! Deseori dintr-o comoditate care ne asigură, printre altele, menținerea într-o zonă de relativ confort, sau în speranța de a fi ca ceilalți, sau din dorința de a evita asumarea unor (noi) riscuri…
„Avem o noțiune iluzorie că totul poate fi durabil, de la iubirea promisă veșnic până la mobilier și la relațiile de familie sau de prietenie. Or, totul se schimbă și se uzează din zi în zi, orice obiect, orice casă, orice relație, orice sentiment. Lucrurile și relațiile, ca și obiectele, nu sunt durabile decât dacă sunt întreținute (e de ajuns să fii proprietar sau coproprietar al unei case, ca să știi că vigilența si supravegherea trebuie să fie permanente și că lucrările de întreținere trebuie să fie reluate în mod regulat).
Avem tendința să uităm acest lucru și să ne culcăm pe o ureche, într-o falsă siguranță.”
Anne Ancelin Schutzenberger
La mulți ani, dragi prieteni!
2016 să ne ofere tot ce avem nevoie, fie că ştim sau nu care ne sunt realele nevoi. Să fie un an plin de lumină, de dragoste, un an în care încrederea în noi înşine sau în cei din jur să nu mai fie pusă la încercare. Un an în care să ne orientăm către ceilalți, să le acordăm celor dragi toată atenția de care au nevoie, pentru că noi vom fi liniştiți cu noi înşine…
2016 să fie anul în care amintirile să nu ne mai aducă lacrimi pe obraji, cu gândul la momente dragi care au rămas undeva departe. În 2016 vom face lucruri memorabile, de care să ne amintim peste ani, cu plăcere!
Să avem un An Nou plin de inspirație, de lumină, de dragoste!
La mulți ani!
A fost și poate încă îți mai este greu să accepți, în adâncul sufletului tău, că nu mai ești copila de odinioară și că ai devenit ceea ce astăzi ești, în toată puterea cuvântului: FEMEIE.
Iar trupușorul care crește în tine este cel care te va cunoaște doar în ipostaza asta: de femeie MAMĂ…
E firesc să te sperii, să te gândești cum vei face față noii lumi în care veți păși împreună, să te gândești, îngrijorată, la noile responsabilități.
În același timp, dă-ți voie să te bucuri de minunea care crește înăuntrul tău, de miracolul pe care voi doi, împreună cu cel căruia puiul îi va spune tată, îl faceți să renască! Ai încredere în tine, cea de azi, și în tine, cea în care sunt înmagazinate toate informațiile atât de prețioase pentru supraviețuirea speciei – pe care nu le conștientizezi, dar sunt acolo! Ai încredere în cei dragi, care îți sunt alături, mai ales acum! Da, fiecare în felul său, nu neapărat așa cum poate ți-ai fi dorit, dar sunt acolo…
Strălucește, femeie frumoasă!
“Cât despre mine, sunt un optimist."
Marcu Adriana
proză scurtă și căței
about life and much more
Know your limitations then defy them...
"Pentru un român care știe citi cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Caragiale
diplomația sentimentelor 