Altfel… și totuși EU!

Personaje de Basm

Am fost cinică! Am citit Altfel… și totuși Alice cu detașare ca și cum nimic nu mă atingea. Eram mulțumită că pot citi, că pot înțelege, că mă pot bucura de realitate și de cei dragi. Am privit-o pe Alice Howland ca pe o ghinionistă și am citit trei sferturi din carte cu aceeași pasivitate pe care o manifest când trec pe lângă cerșetorii despre care știu că-și fumează banii obținuți din mila și prostirea muncitorilor onești.

Eram lângă Alice cu mintea, dar nu cu sufletul. Probabil am preluat din starea ei de mie-nu-mi-se-poate-întâmpla-asta după ce a aflat că are un început precoce de Alzheimer. Apoi am simțit-o! Am simțit rușinea! Am realizat prea târziu cât am fost de insensibilă! Deja o pierdusem pe Alice! Deja nu mai era ea însăși, ea – mama, soția, bunica, profesoara și cercetătoarea eminentă de la Harvard dispăruseră! Toate amintirile se ștergeau din mintea…

Vezi articol original 369 de cuvinte mai mult

Cel mai mare bine…

„Cine ți-a făcut cel mai mare rău, vreodată?”

…. Aici, răspunsurile variază: „fostul meu soț/fosta mea soție, care m-a înșelat”, „tatăl meu/mama, care m-a părăsit”, „străinul care m-a umilit și m-a făcut să-mi fie teamă și de umbra mea”, „cel care mi-a oferit, pentru prima data, droguri…”

Exemplele pot continua la nesfârșit, pentru că durerea îmbracă atât de multe forme…

„Eu însumi…”

„Eu însămi…”

La fel, multe forme îmbracă și capacitatea fiecăruia dintre noi de a merge mai departe – avem în noi sămânța vieții, a speranței, gândul cel bun care ne ajută să vedem printre lacrimi, printre nori.

Singur(ă), de prea multe ori, cauți cărarea care să te ajute să te îndepărtezi de marginea unei prăpăstii lărgite în fața inimii tale, pregătite să-ți înghită cu totul visurile, speranțele…

Continuă să citești Cel mai mare bine…

Să poți să o iei de la capăt…

Tindem să ne obișnuim așa de ușor… cu orice! Deseori dintr-o comoditate care ne asigură, printre altele, menținerea într-o zonă de relativ confort, sau în speranța de a fi ca ceilalți, sau din dorința de a evita asumarea unor (noi) riscuri…

Continuă să citești Să poți să o iei de la capăt…

Falsa siguranță

„Avem o noțiune iluzorie că totul poate fi durabil, de la iubirea promisă veșnic până la mobilier și la relațiile de familie sau de prietenie. Or, totul se schimbă și se uzează din zi în zi, orice obiect, orice casă, orice relație, orice sentiment. Lucrurile și relațiile, ca și obiectele, nu sunt durabile decât dacă sunt întreținute (e de ajuns să fii proprietar sau coproprietar al unei case, ca să știi că vigilența si supravegherea trebuie să fie permanente și că lucrările de întreținere trebuie să fie reluate în mod regulat).

Avem tendința să uităm acest lucru și să ne culcăm pe o ureche, într-o falsă siguranță.”

 

Anne Ancelin Schutzenberger

 

Sursa foto

La mulți ani!

image

La mulți ani, dragi prieteni!
2016 să ne ofere tot ce avem nevoie, fie că ştim sau nu care ne sunt realele nevoi. Să fie un an plin de lumină, de dragoste, un an în care încrederea în noi înşine sau în cei din jur să nu mai fie pusă la încercare. Un an în care să ne orientăm către ceilalți, să le acordăm  celor dragi toată atenția de care au nevoie, pentru că noi vom fi liniştiți cu noi înşine…
2016 să fie anul în care amintirile să nu ne mai aducă lacrimi pe obraji, cu gândul la momente dragi care au rămas undeva departe. În 2016 vom face lucruri memorabile, de care să ne amintim peste ani, cu plăcere!
Să avem un An Nou plin de inspirație, de lumină, de dragoste!

La mulți ani!

Sursa foto

Pentru tine, viitoare mamă…

 

A fost și poate încă îți mai este greu să accepți, în adâncul sufletului tău, că nu mai ești copila de odinioară și că ai devenit ceea ce astăzi ești, în toată puterea cuvântului: FEMEIE.

Iar trupușorul care crește în tine este cel care te va cunoaște doar în ipostaza asta: de femeie MAMĂ…

E firesc să te sperii, să te gândești cum vei face față noii lumi în care veți păși împreună, să te gândești, îngrijorată, la noile responsabilități.

În același timp, dă-ți voie să te bucuri de minunea care crește înăuntrul tău, de miracolul pe care voi doi, împreună cu cel căruia puiul îi va spune tată, îl faceți să renască! Ai încredere în tine, cea de azi, și în tine, cea în care sunt înmagazinate toate informațiile atât de prețioase pentru supraviețuirea speciei – pe care nu le conștientizezi, dar sunt acolo! Ai încredere în cei dragi, care îți sunt alături, mai ales acum! Da, fiecare în felul său, nu neapărat așa cum poate ți-ai fi dorit, dar sunt acolo…

Strălucește, femeie frumoasă!

Continuă să citești Pentru tine, viitoare mamă…

Fericirea mea

Ieri, în cabinet, am primit o întrebare care m-a făcut să simt o nevoie urgentă de a trage aer în piept:

Dar care-i fericirea ta?

Ce mă fericește pe mine? Răspunsul e simplu, rapid: familia mea. Dar nu e complet. Așa, ne-nuanțat, parcă nu cuprinde tot ce aș avea de spus. Așa că am pornit și eu la a realiza sarcina terapeutică pentru care cred că fiecare dintre noi, la un moment dat, ar fi util să își rezerve măcar zece minute.

Sunt fericită pentru că:

  • Respir – sunt îndrăgostită de viață! Sunt fericită că, în fiecare dimineață, îmi deschid ochii și mă bucur de un nou răsărit;
  • Gândesc – da, recunosc, uneori m-am gândit că poate mi-ar fi mai bine dacă nu aș mai vedea unele implicații ale lucrurilor cu care mă confrunt, ale reacțiilor altora, ale consecințelor unor alegeri. Dar, dacă trag linie, sigur e mai bine așa: sunt recunoscătoare că pot conștientiza, în sensul complet al cuvântului, viața! Și că pot anticipa evoluțiile – măcar o parte semnificativă dintre ele, care mă pot afecta pe mine sau pe cei apropiați mie. Sau pe cei mai îndepărtați…
  • Iubesc – nu oricine poate face asta! Sunt recunoscătoare pentru faptul că, atunci când mă gândesc la oamenii pe care îi iubesc, simt că mi se umple pieptul de fericire și nu mai am suficiente cuvinte, sau parcă sunt prea puțin sugestive, oricât de prețioase se vor, pentru a reda dragostea pe care o simt, pe care o am în viața mea;
  • Sunt iubită – și acceptată, luată ca atare, respectată! Cât de important este, pentru mine, mai ales în clipele de neliniște și nesiguranță, să simt sprijinul și afecțiunea necondiționată a familiei și prietenilor mei! Că e vorba de un cuvânt bun, de o atingere, de un zâmbet, de o critică din care se vede cât de mult le pasă…
  • Vreau! – E mare lucru să poți, dar și să vrei să faci lucruri, să cunoști oameni, să legi relații, să îți faci planuri… Imaginează-te în ipostaza celui care nu mai vrea nimic… sau cel puțin așa îi pare, că nu și mai dorește nimic…
  • Fac și ceea ce îmi place – cred că e mare lucru să faci și ceea ce îți place, nu numai ceea ce societatea face să trebuiască; și mă face foarte fericită și faptul că am o profesie în care mă regăsesc. Aș vrea să spun că eu am ales psihologia; dar, de fapt, cred că ne-am ales reciproc… 🙂
  • Am idei noi – La finalul unei zile, pe lângă sumarul lucrurilor pe care le-am făcut, am început să mă gândesc și la ideile noi pe care le-am avut în ziua respectivă; chiar încerc să îmi rezerv timpul de a le nota – s-a dovedit taaaaaaare util acest obicei;
  • Mă dezvolt – iar aici mă refer, în primul rând, la cunoașterea de sine. Nu mi-e comod, uneori, să admit că sunt lucruri pe care e preferabil să le schimb în ceea ce privește felul meu de a fi, să nu încetez niciodată să fac reglajele fine care mi-ar putea spori mulțumirea. E important, mereu, să îmi amintesc mie însămi că mi-am propus să nu renunț niciodată să merg pe drumul ăsta, către mine!
  • Mai pot să mă joc – că e vorba de jocul inițiat de copiii mei, de tatonările continue cu partenerul meu, de micile momente ludice ale fiecărei zile, încă mai pot să îmi dau voie să mă joc! Îmi spunea cineva, acum mulți ani ani, că cel mai mare pericol pentru un om e să ajungă într-o stare în care nu își mai dă voie să se joace și nu își mai dă voie să se bucure, ca un copil, de lucrurile simple din viață. Am ajuns să fiu de aceeași părere: în noi este și va rămâne mereu copilul interior, care își cere drepturile… Încerc să nu mă iau prea în serios și să îmi dau voie, din când în când, să mă joc; la propriu!
  • Eu și toți ai mei suntem sănătoși – consider o mare binecuvântare sănătatea. Poate părea un clișeu, dar și eu cred că, dacă ești sănătos, oricărei probleme ai avea, oricărei provocări ar trebui să îi faci față îi vei găsi o soluție!

Și mai sunt fericită pentru că lista asta o pot continua! Sunt fericită pentru fiecare moment al vieții mele, fie el vesel sau trist. Sunt fericită pentru că simt și gândesc, pentru că trăiesc! Și trăiesc alături de oameni care mă iubesc și mă respectă!

Încercați să vă scrieți propria listă a fericirii! A fericirii pe care o aveți, dar și a fericirii pe care vreți să o obțineți. Luați ca reper ceea ce e important pentru voi, valorile voastre, nevoile…

Curiozități?

Psihologia ne oferă tot felul de concluzii interesante, direct aplicabile în viața de zi cu zi – tocmai pentru că prin analizarea acesteia au fost extrase…

Ce spuneți de 25 dintre concluziile studiilor efectuate (inclusiv de cercetători britanici 😉 ), enunțuri pe care Daily Vibes le-a sumarizat și popularizat recent:

  1. Oamenii sunt mai fericiți atunci cand sunt ocupați – simplul fapt că sunt ocupați le alimentează starea de bine;
  2. Fericirea, furia, tristetea, teama, dezgustul și surpriza/mirarea sunt singurele șase emoții a căror exprimare la nivel non-verbal este aceeași, oriunde în lume;
  3. Că mănânci ciocolată sau te îndrăgostești, se pare că organismul tău secretă cam aceleași substanțe chimice…;
  4. Oamenii sunt mai cinstiți atunci când sunt obosiți;
  5. O îmbrățișare de 20 de secunde produce, în organism, substanțe chimice care te fac să capeți încredere în cel pe care îl îmbrățișezi;
  6. Studiile arată că pierderea telefonului duce la o stare de panică similară celei resimțite când ești în pericol de moarte;
  7. Raționamentele tale tind să fie mai logice atunci când le gândești în altă limbă decât cea nativă;
  8. Schizofrenia nu a apărut niciodată la o persoană oarbă;
  9. Liceenii zilelor noastre au un nivel al anxietății similar celui al unui pacient obișnuit al spitalelor de psihiatrie din anii 50;
  10. Creierul nostru decodează respingerea ca durere;
  11. Mintea ta rătăcește aproximativ 30% din timp;
  12. Cele mai vii dintre amintirile tale sunt, cel mai probabil, eronate;
  13. Chiar și iluzia progresului ne motivează;
  14. Dependența de Internet ar putea fi adăugată listei de tulburări mintale;
  15. Nu poți face mai multe sarcini complexe în același timp;
  16. Inconștientul tău e primul care se prinde despre ce e vorba într-o situație;
  17. Suntem capabili de relații apropiate cu doar aproximativ 150 de persoane;
  18. Când îți amintești un eveniment, de fapt îți aduci aminte de ultima data când ți l-ai amintit;
  19. Reții mai ușor părți mai mici dintr-un întreg;
  20. În timp, amintirile se distorsionează și fiecare dintre noi are cel puțin o amintire eronată;
  21. De cele mai multe ori persoanele care se manifestă agresiv sunt oameni cu o stimă de sine scăzută;
  22. 80% din conversațiile noastre cuprind văicăreli;
  23. Oamenii care practică voluntariatul sunt mai satisfăcuți cu viața lor;
  24. Creierul este mai creativ atunci când este obosit;
  25. Relațiile sunt mai importante pentru sănătatea ta decât exercițiile fizice!

Pornind de la o parte din aceste enunțuri, putem ajunge și la niste concluzii amuzante:

Între cele 150 de persoane cu care te vezi cel mai frecvent (raportat la marea masa a populației), e probabil să se afle și cea/cel cu care poți avea o relație apropiată.

Pentru a o/îl identifica, accesează-ți mintea inconștientă și ascultă-ți instinctele! Poți face asta chiar și în timpul/în locul orelor de sport, pentru că o relație consistentă și autentică este o cale sigură pentru menținerea stării de sănătate (inclusiv fizică).

Odată găsit(ă), nu ezita să o/îl îmbrățișezi cât mai des, măcar pentru 20 de secunde de fiecare dată, ca să vă consolidați încrederea reciprocă. Dacă devine agresiv(ă), fii sigur(ă) că stima ei/lui de sine e suficient de scăzută ca să te poți îndepărta! 😉

La începutul unei relații, dacă vrei să vezi care sunt realele opinii și intenții ale celuilalt, întâi obosește-l și apoi întreabă-l! Fiind obosit, ar putea fi și mai creativ și să îți propună idei care nici prin cap nu-ți trecuseră înainte! La fel, poți să te documentezi un pic legat de exprimarea emoțiilor de bază: bucuria se exprimă și se citește pe fețele oamenilor la fel, peste tot! La fel și surpriza, tristețea, furia, teama sau dezgustul…

Și, da, dacă vei fi respins(ă), va durea! Stai liniștit(ă), oricum 80% din conversațiile noastre cuprind văicăreli, deci amicii tăi sunt antrenați în ascultarea acestora; ca și tine, dealtfel, în ceea ce îi privește…

Pe de altă parte, o reacție bună poate fi extraordinară! Oricât de mică ar fi! Iluzia progresului motivează!

În continuare, nu pierde din vedere să fiți amândoi ocupați! Tot timpul! Dezirabil unul cu celălalt…

Iar atunci, în alea 30 de procente din timp în care mintea ți-o ia razna și îți amintești cât de minunat(ă) era cea/cel de care te-ai despărțit anterior, spune-ți că până și cele mai vii amintiri ale noastre sunt, probabil, eronate și concentrează-te pe aici și acum, pe relația ACTUALĂ. Nu suntem prea buni la multi-tasking, mai ales relațional… Până la urmă tot se află…

Te gândești la fosta și nu știi ce să faci cu actuala? Gândește situația în altă limbă, ai o șansă în plus să faci o alegere ceva mai rațională… Și, ca un pont: mănâncă ciocolată și gândește-te, la fiecare, pe rând; compară senzația data de ciocolată cu senzația pe care o ai când te gândești la fiecare dintre cele două persoane. Ceva comun? Nu? Da? Alege ciocolata! 🙂

Aaaa, da: și, orice ai face, nu îți rătăci telefonul!!! Toate cele de mai sus se vor anula din pricina acestui pericol major: pierderea telefonului! Cum îți vei mai satisface, în timp ce ești departe de casă, dependența de net? Cum vei mai citi aceste rânduri?

O seară faină!

Sursa foto: Pixabay

Copilul interior și imaginea de sine

În alergarea după satisfacerea nevoilor noastre sociale, ajungem deseori, să uităm că viața are și laturile sale relaxante, că nu totul se reduce la bani, statut, că nu toate acțiunile noastre trebuie să aibă un scop practic bine determinat.

În continuu parcă dorim mai mult, mai repede, mai sus… Ne lăsăm prinși în rat-race-ul aspirațiilor citadine, ajungem să ”ne distrăm doar cu ocazia paharului de ceva de la finalul unei zile încărcate. Am uitat că programul de lucru are o limită, pierdem din vedere nevoile celor dragi nouă, dar și pe ale noastre înșine, devenim absenți în relația cu cei care ne iubesc cel mai mult.

”Mai mult, mai bine, mai repede, mai…”

Parcă l-am luat la palme pe copilul de odinioară,

Continuă să citești Copilul interior și imaginea de sine

Cine eşti?

image

Cum eşti atunci când nu e nimeni în jurul tău să te observe? Ce-ți spui atunci când nu e nimeni în preajmă să-ți surprindă, în ochi, trăirile?
Ce crezi, de fapt, despre tine şi îndrăzneşti să îți spui doar uneori, în singurătate?

Continuă să citești Cine eşti?