În ziua în care m-am iubit cu adevărat…


„În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.

Şi atunci, am putut să mă liniştesc.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă contribuie la dezvoltarea mea personală.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greşeală să forţez o situaţie sau o persoană, cu singurul scop de a obţine ceea ce doresc, ştiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiţi şi că nu este momentul …

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situaţii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, raţiunea mea numea asta egoism.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Iubire de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber şi am renunţat să mai fac planuri mari, am abandonat mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place şi în ritmul meu.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înşelat.

Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viaţă. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.

Şi aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că raţiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte preţios.

şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăieşti cu adevărat.”


Charlie Chaplin


Sursa foto: Pixabay

Anunțuri

Diferențe…

image

” Când i s-a cerut lui David, un copil euro-american, să identifice detaliul lipsă dintr-o imagine care înfățişa un chip fără gură, el a răspuns: ‘Gura!’. Dar Ari, copil asiatic emigrat în Israel, a spus că lipsea ‘corpul’. Întrucât în cultura sa arta nu înfățişează un cap drept imagine completă, s-a gândit că absența corpului era mai importantă decât omiterea ‘unui simplu detaliu precum gura’. ” (Anastasi, 1998, apud Papalia, 2010)

Ne place sau nu, ajungem să fim într-atât de influențați de mediul în care trăim, de condiționările sale ce impun „flexibilizările” noastre adaptative, încât să ne fie greu să mai vedem, deseori, „pădurea”, din cauza fixării asupra unor „copaci” mult prea familiari…

Totul ține, până la urmă, de perspectivă… Ideal ar fi să nu pierdem din vedere tocmai necesitatea privitului în jur, cu un curs al privirii de 360 de grade. Aşa doar ne dăm şansa de a ne intersecta perspectivele şi de a ne lărgi orizontul (în sensul cel mai larg al cuvântului 🙂 )

Sursa foto: Pinterest

La mulți ani, femeie!

image

„…Orice femeie ar trebui să știe

Cum să se îndrăgostească fără să se piardă pe ea însăși,

Cum să renunțe la un job,

Să se despartă de un iubit

Și să își confrunte un prieten

Fără să ruineze prietenia.

Când să încerce mai mult…

Și când e timpul să plece…

Continuă să citești La mulți ani, femeie!

Altfel… și totuși EU!

Personaje de Basm

Am fost cinică! Am citit Altfel… și totuși Alice cu detașare ca și cum nimic nu mă atingea. Eram mulțumită că pot citi, că pot înțelege, că mă pot bucura de realitate și de cei dragi. Am privit-o pe Alice Howland ca pe o ghinionistă și am citit trei sferturi din carte cu aceeași pasivitate pe care o manifest când trec pe lângă cerșetorii despre care știu că-și fumează banii obținuți din mila și prostirea muncitorilor onești.

Eram lângă Alice cu mintea, dar nu cu sufletul. Probabil am preluat din starea ei de mie-nu-mi-se-poate-întâmpla-asta după ce a aflat că are un început precoce de Alzheimer. Apoi am simțit-o! Am simțit rușinea! Am realizat prea târziu cât am fost de insensibilă! Deja o pierdusem pe Alice! Deja nu mai era ea însăși, ea – mama, soția, bunica, profesoara și cercetătoarea eminentă de la Harvard dispăruseră! Toate amintirile se ștergeau din mintea…

Vezi articol original 369 de cuvinte mai mult

Cel mai mare bine…

„Cine ți-a făcut cel mai mare rău, vreodată?”

…. Aici, răspunsurile variază: „fostul meu soț/fosta mea soție, care m-a înșelat”, „tatăl meu/mama, care m-a părăsit”, „străinul care m-a umilit și m-a făcut să-mi fie teamă și de umbra mea”, „cel care mi-a oferit, pentru prima data, droguri…”

Exemplele pot continua la nesfârșit, pentru că durerea îmbracă atât de multe forme…

„Eu însumi…”

„Eu însămi…”

La fel, multe forme îmbracă și capacitatea fiecăruia dintre noi de a merge mai departe – avem în noi sămânța vieții, a speranței, gândul cel bun care ne ajută să vedem printre lacrimi, printre nori.

Singur(ă), de prea multe ori, cauți cărarea care să te ajute să te îndepărtezi de marginea unei prăpăstii lărgite în fața inimii tale, pregătite să-ți înghită cu totul visurile, speranțele…

Continuă să citești Cel mai mare bine…

Să poți să o iei de la capăt…

Tindem să ne obișnuim așa de ușor… cu orice! Deseori dintr-o comoditate care ne asigură, printre altele, menținerea într-o zonă de relativ confort, sau în speranța de a fi ca ceilalți, sau din dorința de a evita asumarea unor (noi) riscuri…

Continuă să citești Să poți să o iei de la capăt…

Falsa siguranță

„Avem o noțiune iluzorie că totul poate fi durabil, de la iubirea promisă veșnic până la mobilier și la relațiile de familie sau de prietenie. Or, totul se schimbă și se uzează din zi în zi, orice obiect, orice casă, orice relație, orice sentiment. Lucrurile și relațiile, ca și obiectele, nu sunt durabile decât dacă sunt întreținute (e de ajuns să fii proprietar sau coproprietar al unei case, ca să știi că vigilența si supravegherea trebuie să fie permanente și că lucrările de întreținere trebuie să fie reluate în mod regulat).

Avem tendința să uităm acest lucru și să ne culcăm pe o ureche, într-o falsă siguranță.”

 

Anne Ancelin Schutzenberger

 

Sursa foto

La mulți ani!

image

La mulți ani, dragi prieteni!
2016 să ne ofere tot ce avem nevoie, fie că ştim sau nu care ne sunt realele nevoi. Să fie un an plin de lumină, de dragoste, un an în care încrederea în noi înşine sau în cei din jur să nu mai fie pusă la încercare. Un an în care să ne orientăm către ceilalți, să le acordăm  celor dragi toată atenția de care au nevoie, pentru că noi vom fi liniştiți cu noi înşine…
2016 să fie anul în care amintirile să nu ne mai aducă lacrimi pe obraji, cu gândul la momente dragi care au rămas undeva departe. În 2016 vom face lucruri memorabile, de care să ne amintim peste ani, cu plăcere!
Să avem un An Nou plin de inspirație, de lumină, de dragoste!

La mulți ani!

Sursa foto

Pentru tine, viitoare mamă…

 

A fost și poate încă îți mai este greu să accepți, în adâncul sufletului tău, că nu mai ești copila de odinioară și că ai devenit ceea ce astăzi ești, în toată puterea cuvântului: FEMEIE.

Iar trupușorul care crește în tine este cel care te va cunoaște doar în ipostaza asta: de femeie MAMĂ…

E firesc să te sperii, să te gândești cum vei face față noii lumi în care veți păși împreună, să te gândești, îngrijorată, la noile responsabilități.

În același timp, dă-ți voie să te bucuri de minunea care crește înăuntrul tău, de miracolul pe care voi doi, împreună cu cel căruia puiul îi va spune tată, îl faceți să renască! Ai încredere în tine, cea de azi, și în tine, cea în care sunt înmagazinate toate informațiile atât de prețioase pentru supraviețuirea speciei – pe care nu le conștientizezi, dar sunt acolo! Ai încredere în cei dragi, care îți sunt alături, mai ales acum! Da, fiecare în felul său, nu neapărat așa cum poate ți-ai fi dorit, dar sunt acolo…

Strălucește, femeie frumoasă!

Continuă să citești Pentru tine, viitoare mamă…

Fericirea mea

Ieri, în cabinet, am primit o întrebare care m-a făcut să simt o nevoie urgentă de a trage aer în piept:

Dar care-i fericirea ta?

Ce mă fericește pe mine? Răspunsul e simplu, rapid: familia mea. Dar nu e complet. Așa, ne-nuanțat, parcă nu cuprinde tot ce aș avea de spus. Așa că am pornit și eu la a realiza sarcina terapeutică pentru care cred că fiecare dintre noi, la un moment dat, ar fi util să își rezerve măcar zece minute.

Sunt fericită pentru că:

  • Respir – sunt îndrăgostită de viață! Sunt fericită că, în fiecare dimineață, îmi deschid ochii și mă bucur de un nou răsărit;
  • Gândesc – da, recunosc, uneori m-am gândit că poate mi-ar fi mai bine dacă nu aș mai vedea unele implicații ale lucrurilor cu care mă confrunt, ale reacțiilor altora, ale consecințelor unor alegeri. Dar, dacă trag linie, sigur e mai bine așa: sunt recunoscătoare că pot conștientiza, în sensul complet al cuvântului, viața! Și că pot anticipa evoluțiile – măcar o parte semnificativă dintre ele, care mă pot afecta pe mine sau pe cei apropiați mie. Sau pe cei mai îndepărtați…
  • Iubesc – nu oricine poate face asta! Sunt recunoscătoare pentru faptul că, atunci când mă gândesc la oamenii pe care îi iubesc, simt că mi se umple pieptul de fericire și nu mai am suficiente cuvinte, sau parcă sunt prea puțin sugestive, oricât de prețioase se vor, pentru a reda dragostea pe care o simt, pe care o am în viața mea;
  • Sunt iubită – și acceptată, luată ca atare, respectată! Cât de important este, pentru mine, mai ales în clipele de neliniște și nesiguranță, să simt sprijinul și afecțiunea necondiționată a familiei și prietenilor mei! Că e vorba de un cuvânt bun, de o atingere, de un zâmbet, de o critică din care se vede cât de mult le pasă…
  • Vreau! – E mare lucru să poți, dar și să vrei să faci lucruri, să cunoști oameni, să legi relații, să îți faci planuri… Imaginează-te în ipostaza celui care nu mai vrea nimic… sau cel puțin așa îi pare, că nu și mai dorește nimic…
  • Fac și ceea ce îmi place – cred că e mare lucru să faci și ceea ce îți place, nu numai ceea ce societatea face să trebuiască; și mă face foarte fericită și faptul că am o profesie în care mă regăsesc. Aș vrea să spun că eu am ales psihologia; dar, de fapt, cred că ne-am ales reciproc… 🙂
  • Am idei noi – La finalul unei zile, pe lângă sumarul lucrurilor pe care le-am făcut, am început să mă gândesc și la ideile noi pe care le-am avut în ziua respectivă; chiar încerc să îmi rezerv timpul de a le nota – s-a dovedit taaaaaaare util acest obicei;
  • Mă dezvolt – iar aici mă refer, în primul rând, la cunoașterea de sine. Nu mi-e comod, uneori, să admit că sunt lucruri pe care e preferabil să le schimb în ceea ce privește felul meu de a fi, să nu încetez niciodată să fac reglajele fine care mi-ar putea spori mulțumirea. E important, mereu, să îmi amintesc mie însămi că mi-am propus să nu renunț niciodată să merg pe drumul ăsta, către mine!
  • Mai pot să mă joc – că e vorba de jocul inițiat de copiii mei, de tatonările continue cu partenerul meu, de micile momente ludice ale fiecărei zile, încă mai pot să îmi dau voie să mă joc! Îmi spunea cineva, acum mulți ani ani, că cel mai mare pericol pentru un om e să ajungă într-o stare în care nu își mai dă voie să se joace și nu își mai dă voie să se bucure, ca un copil, de lucrurile simple din viață. Am ajuns să fiu de aceeași părere: în noi este și va rămâne mereu copilul interior, care își cere drepturile… Încerc să nu mă iau prea în serios și să îmi dau voie, din când în când, să mă joc; la propriu!
  • Eu și toți ai mei suntem sănătoși – consider o mare binecuvântare sănătatea. Poate părea un clișeu, dar și eu cred că, dacă ești sănătos, oricărei probleme ai avea, oricărei provocări ar trebui să îi faci față îi vei găsi o soluție!

Și mai sunt fericită pentru că lista asta o pot continua! Sunt fericită pentru fiecare moment al vieții mele, fie el vesel sau trist. Sunt fericită pentru că simt și gândesc, pentru că trăiesc! Și trăiesc alături de oameni care mă iubesc și mă respectă!

Încercați să vă scrieți propria listă a fericirii! A fericirii pe care o aveți, dar și a fericirii pe care vreți să o obțineți. Luați ca reper ceea ce e important pentru voi, valorile voastre, nevoile…