Cel mai mare bine…

„Cine ți-a făcut cel mai mare rău, vreodată?”

…. Aici, răspunsurile variază: „fostul meu soț/fosta mea soție, care m-a înșelat”, „tatăl meu/mama, care m-a părăsit”, „străinul care m-a umilit și m-a făcut să-mi fie teamă și de umbra mea”, „cel care mi-a oferit, pentru prima data, droguri…”

Exemplele pot continua la nesfârșit, pentru că durerea îmbracă atât de multe forme…

„Eu însumi…”

„Eu însămi…”

La fel, multe forme îmbracă și capacitatea fiecăruia dintre noi de a merge mai departe – avem în noi sămânța vieții, a speranței, gândul cel bun care ne ajută să vedem printre lacrimi, printre nori.

Singur(ă), de prea multe ori, cauți cărarea care să te ajute să te îndepărtezi de marginea unei prăpăstii lărgite în fața inimii tale, pregătite să-ți înghită cu totul visurile, speranțele…

Continuă să citești Cel mai mare bine…