„Cine ți-a făcut cel mai mare rău, vreodată?”

…. Aici, răspunsurile variază: „fostul meu soț/fosta mea soție, care m-a înșelat”, „tatăl meu/mama, care m-a părăsit”, „străinul care m-a umilit și m-a făcut să-mi fie teamă și de umbra mea”, „cel care mi-a oferit, pentru prima data, droguri…”

Exemplele pot continua la nesfârșit, pentru că durerea îmbracă atât de multe forme…

„Eu însumi…”

„Eu însămi…”

La fel, multe forme îmbracă și capacitatea fiecăruia dintre noi de a merge mai departe – avem în noi sămânța vieții, a speranței, gândul cel bun care ne ajută să vedem printre lacrimi, printre nori.

Singur(ă), de prea multe ori, cauți cărarea care să te ajute să te îndepărtezi de marginea unei prăpăstii lărgite în fața inimii tale, pregătite să-ți înghită cu totul visurile, speranțele…

Indiferent cine ți-a făcut cel mai mare rău vreodată, cel mai mare binefăcător ne putem fi chiar noi înșine!

Da, ți-e greu; probabil că această stare nu va trece chiar ușor; dar, dacă îți propui să mergi mai departe, vei reuși asta!

Sădește, ca un grădinar răbdător, semințele optimismului! Imaginează-te fericit, vizualizează, ascultă, miroase, atinge, gustă fericirea unui viitor pe care ți-l dorești!

Apoi, revino în prezent și gândește-te la:

Ceea ce poți să faci, mai degrabă decât la ceea ce nu poți;

Ceea ce poți controla, mai degrabă decât la ceea ce nu poți;

Posibilități, resurse, mai degrabă decât la limitări.

 

“Schimbă ceea ce poți schimba,

Acceptă ceea ce nu poți schimba

Și învață să faci diferența dintre ele…”

                                         – după Reinhold Niebuhr, Rugăciune pentru seninătate

 

Sursa foto: Pixabay