A fost și poate încă îți mai este greu să accepți, în adâncul sufletului tău, că nu mai ești copila de odinioară și că ai devenit ceea ce astăzi ești, în toată puterea cuvântului: FEMEIE.
Iar trupușorul care crește în tine este cel care te va cunoaște doar în ipostaza asta: de femeie MAMĂ…
E firesc să te sperii, să te gândești cum vei face față noii lumi în care veți păși împreună, să te gândești, îngrijorată, la noile responsabilități.
În același timp, dă-ți voie să te bucuri de minunea care crește înăuntrul tău, de miracolul pe care voi doi, împreună cu cel căruia puiul îi va spune tată, îl faceți să renască! Ai încredere în tine, cea de azi, și în tine, cea în care sunt înmagazinate toate informațiile atât de prețioase pentru supraviețuirea speciei – pe care nu le conștientizezi, dar sunt acolo! Ai încredere în cei dragi, care îți sunt alături, mai ales acum! Da, fiecare în felul său, nu neapărat așa cum poate ți-ai fi dorit, dar sunt acolo…
Strălucește, femeie frumoasă!
Te sperie un pic mai tare ceea ce simți că se petrece cu tine, cu emoțiile tale. Parcă dintr-o dată, peste noapte, nici o parte din tine nu mai e așa cum te-ai obișnuit să fie: lacrimile țâșnesc din ochi din te miri ce, o neliniște fără obiect te împiedică să dormi, pentru ca apoi, pe nepusă-masă, să te pufnească râsul… Ți-ai spus în toate felurile: de la isterică la paranoică, de la instabilă ai trecut la un cuvânt mai scurt: labilă… pentru ca apoi să ți se pară că circul s-a instalat în camera ta, în casa ta, în viața ta, în relațiile tale – inclusiv de cuplu.
Încă din primul trimestru, pe lângă efortul propriu-zis de acomodare la noua situației, deja furtuna hormonală se face simțită. Toate am trecut prin asta: sentimentele contradictorii, schimbările bruște de dispoziție, plânsul din orice, nervozitatea excesivă sunt la ordinea zilei. Ești încordată, tensionată, corpul simți că începe să o ia razna, producția excesivă de estrogen specific sarcinii are un rol determinant pentru ceea ce ți se întâmplă. Starea de somnolență, produs, de asemenea, al schimbărilor biologice, apatia pot duce la o dispoziție proastă ele însele…
Daca nu ești excesiv de bucuroasă, ca o mingiuță în continuă mișcare, îngrijorată sau tristă, te poți surprinde uneori cum te lași cuprinsă de o inexplicabilă – sau cel puțin exagerată – ostilitate față de persoane pentru care nu obișnuiai să te consumi într-atât. Pot apărea momente în care te poți simți obiect al conspirației întregului mapamond, setat să te enerveze!
Trecerea prin aceste stări este normală: acceptă acest lucru și comunică-l și osânditului de serviciu 😉 , să știe la ce să se aștepte.
Nu este nefiresc să te confrunți cu asemenea emoții; e important să le cunoști, să le accepți și să încerci să le și controlezi, să încerci să te calmezi prin activități plăcute, relaxante.
Pentru că natura se gândește la toate, stările negative pot fi contrabalansate prin producția de endorfine, de asemenea bogată în sarcină. N-ar strica să dai și tu o mână de ajutor în acest sens, prin mișcare, practicarea sportului pe care ți-l permite și recomandă medicul care îți supraveghează sarcina.
Un aspect foarte important, care, foarte probabil, nu te va ocoli nici pe tine, ține de ceea ce mie mi-a părut deschiderea unei ferestre emoționale, favorizată de ceea ce termeni de specialitate denumesc drept stare de “transparență psihică”. Sarcina ne face mult mai sensibile la numeroasele amintiri care parcă ne inundă în această perioadă, stările emoționale ivite tind să ne copleșească uneori. Visele complexe, mai dese și chiar ciudate par a reflecta îngrijorările acute de peste zi…
Iar relația cu proprii părinți, cei care, în mintea celei care urmează a fi mama, reprezintă, deocamdată, tot ceea ce cunoaște despre comportamentul de părinte, (re)devine, dintr-o dată, deosebit de importantă. Semnificativă este mereu, dar în sarcină și imediat după naștere capătă o dimensiune greu de anticipat anterior. Te poate cuprinde teama că nu vei putea fi o mama la fel de bună precum mama ta, sau poate că vei fi o mamă exact așa cum a fost mama ta…
Poate că, atunci când stări negative îți dau de furcă, ai putea găsi utilă o discuție cu părinții, față în față sau poate chiar prin intermediul unei scrisori (pe care nici nu trebuie să o primească neapărat), în care să îți expui temerile și să soluționezi, pentru tine, conflictele sau să ameliorezi tensiunile existente. Sau poate pur și simplu să alegi să ierți și să mergi mai departe!
Nu ezita să-i anunți, pe cei din jur, că principala ta nevoie, acum, este aceea de a fi ascultată! În sarcină oricare dintre noi simte nevoia acută să de detensioneze, să își descarce sufletul, să spună ce o preocupă fără a fi luată în râs, fără a i se spune că face caz din nimicuri, fără minimalizări și sfaturi nesolicitate!
E puțin probabil ca ceea ce transmiți să fie înțeles pe de-a-ntregul de cei dragi, mai ales că până și ție îți vine greu să te înțelegi uneori. De data asta, ai nevoie mai ales să te simți iubită, acceptată și susținută necondiționat, încurajată!
E firesc să fii preocupată de felul în care organismul tău se transformă – toate ne-am speriat un pic de asta și aproape toate ne-am întrebat în ce măsură mai suntem atrăgătoare pentru bărbatul de lângă noi…
Acceptă-ți emoțiile, nu lupta împotriva lor! Împărtașește tot ce te preocupă, ce te macină pe parcursul sarcinii, caută apropierea celor dragi și cere, fără rezerve, sprijinul lor! Mai ales al partenerului tău, care este cel alături de care vei străbate, umăr la umăr, noua aventură a venirii pe lume a unui suflețel!
Iar dacă schimbările de dispoziție sunt de o amploare într-atât de mare încât nu mai poți face față interacțiunilor cotidiene, îți compromit relațiile, dacă stresul și anxietatea resimțite par a depăși capacitatea ta de integrare, dacă insomnia te împiedică să te odihnești și, mai ales, dacă începe a se face simțită depresia, nu ezita să soliciți sprijinul și al unui psiholog!
Partener, medic, psiholog, părinți, prieteni: fiecare îți pot fi de folos, te pot ajuta să treci mai ușor peste aspectele mai dificile ale curioasei și minunatei perioade care precede nașterea unui copil!
diplomația sentimentelor 