Adeseori , cuprinzându-mi faţa in palme, mă săruţi şi mă întrebi de ce tu, de ce m-am oprit la tine şi cum se face că tocmai tu, bărbatul cu atât de multe defecte şi atât de puţin de oferit, mă poate face să vibrez, să trăiesc cu emoţie şi cu bucurie fiecare clipă petrecută alături de el ?

Zâmbesc si imi spun cât de naiv, dar cât de dulce eşti , atunci când masca dură şi rigidă cade şi, alături de mine, ramâi tu, cel adevărat…carismatic, tandru, puţin „încurcat” de propriile sentimente, atent la nevoile mele, dar atât de puţin conştient de calităţile lui!

… Ce norocoasă sunt să te cunosc (şi) aşa !!!

Cuibărita în braţele tale, mă alint, te tachinez, te sărut şi îţi răspund:

– Pentru că nu eşti perfect – dacă ai fi fost, probabil momentul ăsta nu ar fi existat
– Pentru slăbiciunile tale – ştiu că sunt una dintre ele
– Pentru întrebările tale…ţi-am mai spus că imi eşti drag ? :)
– Pentru pofta ta de viaţă
– Pentru tot ceea ce EŞTI TU şi, pentru ceea ce sunt eu, în preajma ta.

… şi atunci : DE CE NU…NOI?