Întors pe dos

A învăța să-ți recunoști propriile emoții, să ai deprinderea identificării cauzelor apariției lor la un moment dat reprezintă elemente fără de care autocontrolul eficient (cu posibilitatea de anticipare a posibilelor dificultăți în gestionarea impulsurilor pe care particularitățile unei situații le poate determina), abordarea constructivă, echilibrată, a diverselor aspecte ale vieții, cu suișurile și coborâșurile ei, nu sunt posibile.

Descriu, mai sus, ceea ce am sesizat că reprezintă, de multe ori, o cauză a disconfortului ce i-a determinat, printre altele, pe mulți dintre cei care au călcat pragul cabinetului meu, să caute sprijin…

Cei mai mulți dintre noi, formați într-un sistem tradiționalist, în care „norma” era că performanța este condiționată de „manevrarea cu arta” a pârghiilor rațiunii, cu inhibarea laturii emotionale, ne-am „trezit” într-o realitate în care un nivel scăzut al inteligenței emoționale determină o scădere a însăși capacității de adaptare… Mă rog, acest lucru se întâmpla și atunci, dar acum consecințele negative ale „inabilității” emoționale sunt mult mai repede observabile și cuantificabile. Acum ne este evident, tuturor, că inteligența „tradițională” nu a fost și nu este suficientă pentru a reuși în viață. Cineva apropiat mie avea o vorbă, pe care o tot repeta înainte de finalul diverselor etape școlare ale celor apropiați: „Îmi doresc ca premianții școlii să fie și premianții vieții…”

Iată că, acum, adulți fiind, avem și instrumente, documentate științific, prin care putem să ne dezvoltăm, astfel încat să ne dam voie să devenim ceea ce ne dorim să fim… Iar inteligența emoțională, dezvoltarea acesteia, face diferența!

Inteligența emoțională reprezintă aptitudinea de a identifica, evalua și controla propriile emoții, dar și de a identifica și aprecia emoțiile celor din jur. Acest tip de inteligență definește capacitatea de a te cunoaște și întelege pe tine însuti/însăți și de a-i cunoaște și înțelege pe ceilalți. Inteligența emoțională este legată de concepte precum: sensibilitate emoțională, empatie, capacitate de învățare emoțională, capacitate de procesare emoțională

Încrederea în sine, autoreglarea, motivația intrinsecă, empatia, aptitudinile sociale sunt componentele principale ale inteligenței emoționale, tip de inteligență care poate fi, în mod conștient, dezvoltată!

S-au scris tone de cărți și articole pe acest subiect, după cercetări extinse, materiale dedicate adulților, în general, și adulților cu copii, în special.

Recent, printr-un film de animație (Inside Out), un nou și atractiv „instrument” de dezvoltare a inteligenței emoționale, sau cel puțin un consistent punct de pornire în acest sens, a devenit accesibil tuturor. L-am vizionat acasă, cu copiii, l-am recomandat prietenilor, îl utilizez în cabinet, iar acum îl recomand și vouă, celor care citiți acest blog.

Totul se poate învăța! – aceasta este axioma de la care dezvoltarea personală, în general, ca proces, pornește. Viața vine cu bune și cu rele; ține de noi să găsim strategii de gestionare (mai eficientă) a stresului, de depășire a obstacolelor, de eficientizare a comunicării, de motivare pentru performanță, de construire și menținere a unui stil de viață echilibrat.

Pentru a va convinge să îl vizionați (în caz că nu ați făcut-o deja), profit și de argumente preluate dintr-un proaspăt articol (12 Ways to use Inside Out to Teach SEL, STEM, and Life’s Ups & Downs) prin care autoarea, Mary Ryerse, ne dă „ponturi” suplimentare privind modalitățile în care putem valorifica vizionarea acestei animații, precum:

„Inside out” poate fi folosit ca un punct de pornire pentru a-i ghida, mai ales pe copiii noștri, să învețe despre creier și funcțiile acestuia, despre emoții și particularitățile lor, despre ei înșiși, ca întreg:

 învățăm termeni des vehiculați, dar rar explicați;

Filmul familiarizează copiii cu noțiuni precum: „creier”, „cortex”, „hipotalamus”, „axoni”, „dendride”.

vizionăm un spectacol „în direct”, având ca actori tocmai emoții de bază și putem, apoi, discuta aplicat despre ele;

Până și culoarea costumelor „actorilor” va avea un impact considerabil în ceea ce privește sistemul de reprezentări al micului spectator!

 ne ajută să înțelegem memoria ca proces, să facem diferența între memoria de scurtă durată și cea de lungă durată, modalitățile de creare, stocare, re-actualizare a amintirilor;

învățăm modalități de re-cadrare, prin puterea exemplului;

În film, personajul principal a etichetat o amintire drept „tristă”, pentru că s-a considerat responsabilă (e vorba despre o fetiță) pentru pierderea, de către echipa din care făcea parte, a unui joc important; după ce a re-analizat situația, și-a dat seama că respectiva amintire are și o încărcătură emoțională pozitivă, pentru că momentul a prilejuit și exprimarea sprijinului, a încrederii și afecțiunii necondiționate, din partea părinților și a celorlalți membri ai echipei.

De la această animație putem iniția discuții, cu copiii noștri și cu noi înșine, despre cum diverse situații pot căpăta alte „culori”, în funcție de perspectiva din care/filtrul prin care le analizăm. În plus, ne ajută să ne dăm seama că „filtrele” prin care „vedem”/interpretăm lumea se pot schimba odată cu trecerea timpului.

În contextul acesta, vreau, încă o dată, să subliniez cât de util ne e să ne amintim că: „Oamenii nu sunt deranjați de către lucruri, ci de parerea lor despre ele”, dupa cum spunea Epictet. Și, ca să il parafrazăm în paradigmă cognitiv-comportamentală: nu evenimentele, în sine, ne determină reacțiile (emoții, comportamente), ci modul în care alegem să gândim despre situații.

avem prilejul să vorbim despre diferențele între situațiile pe care le putem controla, despre schimbările care stau în puterea noastră/pe care le putem influența și despre acele lucruri asupra cărora nu avem posibilitatea de a interveni, despre recunoașterea lor.

Pentru că, așa cum subliniam deunăzi (https://diplomatiasentimentelor.com/2015/07/24/cum-sa-fim-fericiti-un-scurt-ghid-de-bune-practici/), preluând un articol de pe blogul domnului profesor Daniel David,

Schimbă ceea ce nu îţi place!

Acceptă ceea ce nu poţi schimba!

Fă diferenţa între cele două!

Sursa articol preluat partial: http://gettingsmart.com/2015/07/12-ways-to-use-inside-out-to-teach-sel-stem-and-lifes-ups-downs/

Sursă imagine: http://www.forbes.com/sites/erikkain/2015/06/21/inside-out-is-something-truly-special-even-for-pixar/

3 gânduri despre &8222;Întors pe dos&8221;

    1. Pentru a intelege, in linii mari, despre ce e vorba, cred ca patru ani e varsta de inceput. Plus ca doar de la trei-patru ani incep sa aiba rabdare, sa isi amane impusurile si sa isi concentreze atentia. In cazul fiului meu l-am impartit, initial, in trei. Imi propusesem sa i le „dau” in trei zile consecutive, dar el a insistat sa le vada pe toate in aceeasi zi. Si am cedat! 😉
      Pentru cei de trei ani, pe „bucatele” de aproximativ 10-15 minute poate, in functie de fiecare copil…
      La varste mai mici, pot fi atrasi de frumusetea desenelor… eu insa nu recomand televizor/cinematograf/monitor calculator inainte de doi ani… Ma rezum la 10-15 minute de Duck sau Disney Junior, respectiv Baby Einstein, vazute de la distanta… 🙂

      Apreciază

Lasă un comentariu